îşi pusese un deget pe buză pe buza de jos către colţ peste ruj peste orice-ngrădire chiar peste şoaptele întunecate ale tăcerii *
ceara consumă proiectele mainii scriind undeva pe-un perete undeva pe-un şerveţel undeva într-o poezie de dragoste sub privieliştea frunzelor prinse de iarna dansand pe masa cantecului de jazz îmbătate de aroma stradală a unei staţii prinsă de-un afiş… *
a ajuns acolo ca o flacără de cafea măcinată prinsă cu lipici de geamul unui ochi *
am oprit langă o buză întredeschisă „mai sunt 5 minute” pe urmă o să vină autobuzul şi-am să mananc autobuza în loc de ciocolată langa cafea *
din oprire-n oprire degetul peste ruj mi-a devenit puls *
nu mai eram cand s-a uitat altcineva pe geamul altui ochi după aşteptarea ce alerga să prindă sub afişul unei buze întredeschise sub deget ultima şoaptă ce merge spre casă
Arhive pe etichete: alergare
lumea merge ‘nainte
când spre dreapta când spre stânga
oamenii merg înainte
mersul ei şi-l prind în ţeluri
eu li-l prind doar în cuvinte
picurii de pe umbrele s-au oprit
că nu mai plouă
într-o strângere de mână
s-au prins două
din umblarea ei ciudată
frunza s-a oprit în verde
o să meargă mai departe
şi-o să cadă spre maro
(ca al toamnei indigo)
umple golul de prin sticle
sorbitura cu-nsetare
umple golul din pahare
însă golu’ ascuns în tine
nu mai pare să se umple
nu dispare
când spre stânga când spre dreapta
mâna face semne line
revederi zidite-n ţeluri
ce-s descrise în cuvinte
când ştiute şi-nţelese
când ascunse şi străine
stelele se torn în forme
şi de-argint şi de clipită
lumea-şi poartă mersul iute
şi de trecerea-i grăbită
stă lipită
salt peste îndoială
alergarea cere
vamă spre trudire
timpul nu se-ntinde paşilor covor
dimineaţa-şi lasă
zorii să deşire
ochii neagă zvonul dat urechilor
(peste gardul zilei se cocoţă noaptea
ucenicii simt treceri spre abrupt
moartă-n crăpătura cuiului din cruce-i
Raza răsărită din Necunoscut)
cine-a pus grădina asta de măsline
între noi şi viaţă ca o ‘mpiedicare ?
fug, aleargă-n graba veştii dimineaţă
sar peste grădină, sar peste frustrare
(paşii-n rostogol-uri
sar chiar peste fugă
graba regăsirii e ca o ştafetă
cu gura căscată mormântul se miră
cum îi sar intrarea
paşii ce în fugă
îndoieli deşiră)
la bancă
pe marginea băncii stă trotuarul
ce-şi vântură paşii şi-aleargă-n repaus
un moş şi-o bătrână se leagă de-o mână
şi-n bota trudită-i elanu’
pe marginea băncii se gată odihna
odihna ascunsă-n minute
zic unii că timpu-i o roată
şi-o bancă de date pierdute…
pe capăt de bancă iubirea
îşi naşte mereu începutul
cu zâmbet cu vorbe cu teamă
îşi dă cu dobânzi împrumutul
grăbindu-mă încet :)
e deja trecut de miezul zilei (nu a nopţii încă). nu mă mai mir de faptul că deja ziua de joi e aproape dusă, şi iar e final de saptamană… nu e vorba că nu mă bucur, ci mă întreb dacă am reuşit săptămana asta să fac ceva de valoare, ceva care să rămana, în afară de rutina serviciului (deşi am un serviciu ce mă provoacă în mod costant).
n-am vreme să stau mai mult, să scriu mai mult. sunt pe fugă… 🙂 n-am vreme acum să răspund la comentariile vostre, dar vă multumesc că vă daţi cu părerea şi ca citiţi ce scriu (şi eu). daca o să comentez aşa în grabă o să fiu superficial, aşa că o las mai pe seară…
dacă tot sunt grăbit, măcar să mă grăbesc încet 🙂
vă salut şi vă doresc un final bun de zi şi de săptămană!
păstrăm atingerea (keep in touch 🙂 )
sub stropii judecăţii de sus (criticilor mei)
nu sunt doar nişte schiţe verbale
a punctelor de vedere întrerupte-n contur
o caricatură forţată-ntre randuri
un chip aruncat din verigă-n verigă
deformat, fragmentat şi obscur.
conştient sunt că rotundul şi pătratul din mine
o întreagă geometrie revarsă vorbind
ce-mi pare simetric, frumos, bun şi bine
condamnat e de unii sub osandă de fals, mărginaş şi hain.
îmi şopteşte alergarea gâfâită
să îmi las cărăruia şerpuită şi grea
şi s-alerg cu mulţimea-n maratonul minciunii
concurând competiţiei din ea.
ne plouă pe toţi prin umbrele umbrite
picurii judecăţii de sus
în confunzia de chipuri pătate
cu pete-aruncate sau stropi de noroi
importantă-i competiţia cu mine
mai puţin competiţia cu voi