Arhive pe etichete: alergare

în staţia unui afiş

Standard
îşi pusese un deget pe buză
pe buza de jos către colţ
peste ruj
peste orice-ngrădire
chiar peste şoaptele întunecate ale tăcerii
*
ceara consumă proiectele mainii
scriind undeva pe-un perete
undeva pe-un şerveţel
undeva într-o poezie de dragoste
sub privieliştea frunzelor prinse de iarna dansand
pe masa cantecului de jazz
îmbătate de aroma stradală
a unei staţii prinsă de-un afiş…
*
a ajuns acolo ca o flacără de cafea măcinată
prinsă cu lipici de geamul unui ochi
*
am oprit langă o buză întredeschisă
„mai sunt 5 minute”
pe urmă o să vină autobuzul
şi-am să mananc autobuza în loc de ciocolată
langa cafea
*
din oprire-n oprire degetul peste ruj mi-a devenit puls
*
nu mai eram cand
s-a uitat altcineva pe geamul altui ochi
după aşteptarea ce alerga să prindă
sub afişul unei buze întredeschise
sub deget
ultima şoaptă ce merge spre casă

lumea merge ‘nainte

Standard

când spre dreapta când spre stânga
oamenii merg înainte
mersul ei şi-l prind în ţeluri
eu li-l prind doar în cuvinte

picurii de pe umbrele s-au oprit
că nu mai plouă
într-o strângere de mână
s-au prins două

din umblarea ei ciudată
frunza s-a oprit în verde
o să meargă mai departe
şi-o să cadă spre maro
(ca al toamnei indigo)

umple golul de prin sticle
sorbitura cu-nsetare
umple golul din pahare
însă golu’ ascuns în tine
nu mai pare să se umple
nu dispare

când spre stânga când spre dreapta
mâna face semne line
revederi zidite-n ţeluri
ce-s descrise în cuvinte
când ştiute şi-nţelese
când ascunse şi străine

stelele se torn în forme
şi de-argint şi de clipită
lumea-şi poartă mersul iute
şi de trecerea-i grăbită
stă lipită

salt peste îndoială

Standard

alergarea cere

vamă spre trudire

timpul nu se-ntinde paşilor covor

dimineaţa-şi lasă

zorii să deşire

ochii neagă zvonul dat urechilor


(peste gardul zilei se cocoţă noaptea

ucenicii simt treceri spre abrupt

moartă-n crăpătura cuiului din cruce-i

Raza răsărită din Necunoscut)


cine-a pus grădina asta de măsline

între noi şi viaţă ca o ‘mpiedicare ?

fug, aleargă-n graba veştii dimineaţă

sar peste grădină, sar peste frustrare


(paşii-n rostogol-uri

sar chiar peste fugă

graba regăsirii e ca o ştafetă

cu gura căscată mormântul se miră

cum îi sar intrarea

paşii ce în fugă

îndoieli deşiră)

la bancă

Standard

pe marginea băncii stă trotuarul

ce-şi vântură paşii şi-aleargă-n repaus

un moş şi-o bătrână se leagă de-o mână

şi-n bota trudită-i elanu’


pe marginea băncii se gată odihna

odihna ascunsă-n minute

zic unii că timpu-i o roată

şi-o bancă de date pierdute…


pe capăt de bancă iubirea

îşi naşte mereu începutul

cu zâmbet cu vorbe cu teamă

îşi dă cu dobânzi împrumutul

grăbindu-mă încet :)

Standard

e deja trecut de miezul zilei (nu a nopţii încă). nu mă mai mir de faptul că deja ziua de joi e aproape dusă, şi iar e final de saptamană… nu e vorba că nu mă bucur, ci mă întreb dacă am reuşit săptămana asta să fac ceva de valoare, ceva care să rămana, în afară de rutina serviciului (deşi am un serviciu ce mă provoacă în mod costant).

n-am vreme să stau mai mult, să scriu mai mult. sunt pe fugă… 🙂 n-am vreme acum să răspund la comentariile vostre, dar vă multumesc că vă daţi cu părerea şi ca citiţi ce scriu (şi eu). daca o să comentez aşa în grabă o să fiu superficial, aşa că o las mai pe seară…

dacă tot sunt grăbit, măcar să mă grăbesc încet 🙂

vă salut şi vă doresc un final bun de zi şi de săptămană!

păstrăm atingerea (keep in touch 🙂 )

sub stropii judecăţii de sus (criticilor mei)

Standard

nu sunt doar nişte schiţe verbale

a punctelor de vedere întrerupte-n contur

o caricatură forţată-ntre randuri

un chip aruncat din verigă-n verigă

deformat, fragmentat şi obscur.

conştient sunt că rotundul şi pătratul din mine

o întreagă geometrie revarsă vorbind

ce-mi pare simetric, frumos, bun şi bine

condamnat e  de unii sub osandă de fals, mărginaş şi hain.

îmi şopteşte alergarea gâfâită

să îmi las cărăruia şerpuită şi grea

şi s-alerg cu mulţimea-n maratonul minciunii

concurând competiţiei din ea.

ne plouă pe toţi prin umbrele umbrite

picurii judecăţii de sus

în confunzia de chipuri pătate

cu pete-aruncate sau stropi de noroi

importantă-i competiţia cu mine

mai puţin competiţia cu voi

tu şi eu…

Standard
de ce mergi?
alerg dupa tine…
se rastoarna pasii in alergare, se impart impiedicarile
printre pleoapele inchise dispar
de ce mergi?
curios uit usile
arunc calendarele`n puzzle, ma fac pas
mi s/a parut ca aud urme de mana
sau brat la brat
sunt pasii nostrii!