..bate la ușă!

Standard

bat vânturile covoarele vremii
se-aud niște pac-uri vibrând
în fereastră
ce-ai, ureche? o-ntreb,
ești zăludă, ești proastă?
tu nu vezi că nu se vede nimic
`n-afară de balcoanele plictisite
în care herghelii de lumină-și izbesc
galopurile
dând din copite?!

bine că taci! – acum când mi-a
venit mie cheful de vorbă..
– se-aud ghioceii cum cresc topind
în jurul lor zăpada vinovată
oarecum din pricina aceasta de
încălzirea globală –

în pânza nevăzută a ferestrei
se prind tot felul de muște sonore:
mai mici,
mai bondărești sau mai ascuțite
precum niște țipete..
s-o fi gătat ora de joacă
și-și bat vânturile pruncii care
nu vor să-mpartă-ntre ei
aerul proaspăt
al vremii

mr. bob

Standard

..și nisipul a fost cândva stâncă..

:)

Standard

Băi, Piști..nu s-a născut nimeni învățat..mă..
Păi da!
Cu timpu` le-nveți pe toate!
Păi nu?!

input

Standard

Întrebările-s ca lemnele pe foc..
Alteori ca apa sub barcă,
alteori ca apa pe foc!

creion de pleoape

Standard

ca și cu tort
     sau ca și cu frișcă
te-aș mânji cu dragoste pe
                pleoapă
să nuanțăm ziua-n culoare
(electrizate degetele noastre
să facă să ne străbată lumina)

nu te machia – nu te aprinde –
zâmbește-ți cu indiferență nepăsarea
ca pe un cântec prin casă
pe care ți-l ascultă ciulit
tăcutul absent al pereților
sau eu când ți-l culeg direct de pe buze
până la ultima notă

nu pune pe tine nimic  – lasă-te
așa ca pe o felicitare nescrisă
să te mâzgălesc eu cu citire

 

pseudonim

Standard

Rugăciunea nu-i o împreunare de mâini,
ci o contopire de idealuri.

azi dăm gândire!

Standard

Gândurile sunt niște dictări date ca test
prezentului.

la băute

Standard

Abia atunci când ești fericit nu-i un drum,
ci o destinație ajunsă.

devenire

Standard

Împărăția pomului este istoria vieții.

este nefiind

Standard

Un adevăr mincinos este o nepotrivire
subtilă.

nod

Standard

Poezia e nodul cuvintelor pe care
nu le mai poți desface.

părere

Standard

Dragostea este acea superioritate care
din smerenie pare inferioară.

dispariție

Standard

Obscuritatea este o groapă gata acoperită.
Când cazi în ea nu știe nimeni..

în-gerul schimbării :)

Standard

te îmbraci cu ceai – pe dinăuntru..
să te păzești de propriul tău frig
și strângi în palme flacăra – un dig
strigând se vede fum prelins pe buze
iar flacăra ce-ți arde în priviri m-ajută
să îți văd aripa stângă
ce-ai ridicat-o din carton
să protejezi aripa dreaptă întinsă
a scrisului și-a vorbelor.. ce zboară

stai, acolo – în mulțime – neplecat
cântând tăcerea-ți dârză a prezenței
cu gândul drept în stângu`-mpreunat
întinsă rugăciune peste țară
pe verticală și pe-orizontală..
revii – după cum văd – seară de seară
și după ce-o să pleci
am pozele cu tine – și-un selfie
ce-l păstrez doar pentru mine:
aripă-n zile reci de nedreptate, în
frigul hoț al datului din coate
hoția stelelor – în miez de noapte..

stai, nu pleca! – îmbracă-te cu mine
căci primăvara numai iarna vine..

protest-gratiere-bucuresti

„Otrăvuri” :)

Standard

„Iarba, munții, apele, cerul
Mi-au intrat în sânge
Și-acum aștept
Să-și facă efectul.

Simt că-nverzesc
Din cauza ierbii.

Că mă umplu de prăpăstii
Și de ceață,
Din cauza munților.

Că picioarele rotunjesc pe drum
Pietrele
Și tot întreabă de mare,
Din cauza apei.

Și mai simt că devin
Parcă albastru, parcă nemărginit,
Cu stele pe ochi
Și pe vârful degetelor.”

Marin Sorescu, Moartea ceasului, pg.22