cuvânt de trecere

Standard

migrăm din ieri în azi
cu câte-o amintire
uitată mireasma cafelei
ne facem
uitare și alta
habar n-avem de râdem cu he-he
sau cu he-ha și nici caricatura
buricului ce ne credem
că suntem în lumea
pe care ne-am însușit-o
anapoda

migrăm din ieri în azi
pe câte-o amintire
pe care o arătăm la vamă
drept pașaport
al drepturilor noastre
dreptul de-a fi prin urmare
îl schimbăm la cursul valutar
pe câte-o prietenie cu
comision mare
dincolo era mai ieftin – zicem tot
timpul după ce-am încheiat
tranzacția calculând
ce-am mai putea obține
suvenir și cât mai e
până se gată
călătoria

migrează-n noi o zi în alta
parteneriatul transfrontalier
păstrat nesemnat într-o
albă șifonare ca o
amintire

apropierea

Standard

molatic
încet și repede
deodată se-apropie
și simt
simțirea chircită
urcată pe
piciorul meu de gânduri
ca un copil de
rostiri nerostite
ca o îmbrățișare
încleștată

se-apropie pe neașteptate
ca mingea copiilor
ce sparge fereastra
în jocul nevinovat
al nepotrivirii
al ochirii unei ținte noi
neplanificată
și simt valga
cum moare de cald
uscată în gura
închisă

dar cine poate tăcea?
și cine tace vreodată?
viața-i o suflare
lumea-i o rostire
iar punctuația
acestor mâzgălituri
numite semne
e „gesticulația gândirii”
ce ne aproprie
când pe unul de altul
când de îndepărtare

niște libertate și niscaiva adevăr

Standard

după viață
libertatea e cel
mai mișto lucrușor pe lume
…și adevărul

de-aia îl plac atât de mulți
pe Bukowski
pe Nichita
oricât de bețivi
sau curvari ar fi fost
li se iartă
că măcar au fost
sinceri – autentici – fideli
modului lor de a înțelege 
de-a definii realitatea
ca niște neînfricați
lideri

aaaa…
nu aia 100 la 100 reală
care e mai mereu parolată
ci cealaltă – numită „cel mai
mișto lucru pe lume”
chiar dacă zic unii
că cea mai adevărată dintre
minciuni e că nu există
libertate și că dintre
adevăruri
cel mai adevărat
doar ăsta este

109 definiții personale date rugăciunii scrise..

Standard

0. Un șir de exerciții – o disciplină a dialogului-monologat numit rugăciune:

  1. Un pic de concretizare (scrisă) a abstractului
  2. O cât-de-cât ordonare de gânduri
  3. Un dialog metaFizic?
  4. Un gând-exercițiu al perseverenței
  5. Un monolog pe verticală – harac pentru niște gânduri
  6. Un exercițiu retrospectiv – sunt ce-am fost?
  7. O mână ridicată spre cer – o suliță întinsă spre o țintă
  8. O apropierea concretă
  9. O aliniere (duhovnicească) de gânduri
  10. O disciplină personală – o exersare
  11. O cărare spre Tine – o luptă
  12. O înDreptare de gânduri
  13. O luptă cu/pentru mine însumi
  14. O comunicare extraTerestră
  15. O reAliniere de gânduri
  16. O ancoră a dezNădejdii
  17. O solicitare document
  18. O verticală deschisă
  19. O ancoră aruncată-n sus – un strigăt tăcut
  20. O legare a farului de ancoră
  21. Un exercițiu al unor credințe (de-a’ mele)  
  22. Un strigăt de mijlocire
  23. O aruncare a îngrijorărilor
  24. O întoarcere spre mulțumire
  25. O afirmație teologică în manieră proprie
  26. O ascuțire de săgeată? O căutare a țintei?
  27.  Un strigăt de jale – o mijlocire spre speranță
  28. O rugăminte scrisă
  29. Un cântec de mulțumire, de laudă
  30. O pauză de mulțumire – o oprire
  31. O înșiruire de gânduri pe-o orizontală-verticală
  32. O coborâre din barcă? O udare pe picioarele sufletului
  33. Un necesar al lucrării – o solicitare scrisă
  34. O înșiruire – un lanț – o legătură
  35. Mai multe lupte cu mine însumi
  36. O împărtășire de gânduri – o spovedanie
  37. O mărturisire a nepotrivirii – o bogăție de lipsă
  38. O disciplinare anevoioasă – o rămânere în urmă – un exercițiu de perseverență
  39. O aparentă apropiere de Marele Șef
  40. O luare în serios a mono-dialogului pe verticală
  41. Un gând al gândurilor de dimineață – o consolare
  42. Un strigăt de dezAmăgire
  43. O alegere planificată
  44. O scrisă neLăsare
  45. O perseverență nouă
  46. O luptă firesc-duhovnicească
  47.  O recunoaștere a inDendependenței personale
  48. Un exercițiu de comunicare
  49. Un nou obicei 🙂
  50. O vertiCale
  51. O perseverență obositor-supărătoare
  52. „Zvonurile unei alte lumi”- pe țărmul rugăciunii
  53. O mică pauză în viața orizontală
  54. O exersare a așteptării active
  55. O reVenire promisă
  56. O necesitate urgentă?
  57. O perseverență mentală
  58. O disciplină a disciplinării (nu știu de care)
  59. O jălanie fără diagnostic
  60. O rePoziționare personală
  61. Un glas al tăcerii
  62. Un strigăt după ajutor
  63. O rugăciune scrisă – o nici-eu-nu-înțeleg ce…
  64. O mărturisire a nePutinței
  65.  O activitate firesc de neFirească
  66. O pauză în goana nebună a vieții
  67. Gânduri vertical-sferice – o învârtire în jurul cozii
  68. O conectare (wireless) la Sursă?
  69. O activitate semi-misterioasă
  70. O luptă a credinței în neVăzuturi
  71. O schiță de plan mental (la început de toamna mea)  
  72. O disciplină experiment (științific)
  73. Niște gânduri către ieri și mâine
  74. Niște pași spre sinceritate
  75. Un pic de lămurire a neLămuririi
  76. O exersare a sincerității
  77. O deschidere de taină (misterioasă)
  78. Un mod neNatural de a modifica lumea (mea)
  79. Sonor al glasului interior
  80. O comunicare esențială?
  81. O luptă cu incolorul-inodorul-insipidul „înger”
  82. O căutare de sens
  83. O inUtilitate practică
  84. O normalitate aNormală
  85. Un mod interesant de a începe (sau sfârși) ziua  
  86. Un război pașnic de gânduri
  87. O împletire a lumilor – un țărm nisipos
  88. Un refugiu
  89. O oglindire a mărturisirilor
  90. Un zoom-in al perspectivei
  91. O activitate aparent inutilă
  92. O acțiune ca toate acțiunile
  93. O lupă a neputințelor cu ele însele
  94. O reglare de busolă – o reMagnetizare
  95. O înșiruire de vorbe
  96. Un psalm propriu
  97. O albie a revărsării de gânduri
  98. O deprindere a întâlnirii
  99. O mono-dialogare ciudată
  100. Un cuTremur al inimii
  101. O rătăcire spre călăuzire
  102. O îngroșare a perspectivei
  103. O împărtășire
  104. Un capăt de sfoară de speranță
  105. O tânjire de zori-de-dimineață-luminoasă
  106. O cafea altfel
  107. O auto-încurajare „să nu mă las!”
  108. O tragere de mine cu mine – spre țintele Lui

„Istoria este povestea unui Dumnezeu care încredințează (și) în mâinile altora puterea…” – Philip Yancey (Prayer – Does it make any difference?)

toți putem fi lideri, nu!

Standard

zic ăștia – unii – nu toți
ăia, cei mai cu credință dintre ăia
că totul a evoluat din ni-mic
și mi se pare absurd de
amuzantă putința mea de
a mi se părea

și mi se pare că e o poezie
la mijloc – un fel de miez
pe care-l numesc în-știința-re
o umbră prelungă de-a lui
adam care încă numește
toate lucrurile

se zice – și pare-se că alt
a-de-neu decât vorba nu este
că job-ul de căpătâi al unui
lider e să definească
realitatea – confuzenia asta
a statului cu ștampila în mână
în fața existenței
și-a sentimentului de-a fi
în fața buletinului de vot
ca în ziua alegerilor

zic unii – nu toți – că
stăpân al uniVersului e nimicul
un ni din ce în ce mai mic
un ni-la-ei minuscul ce
nu se poate vedea cu ochiul liber
că și libertatea e doar un
cuvânt ascuns în a-de-neul
vorbei cu trei miliarde
de litere

…dar cine știe dacă
am definit de-adevăratelea
numărul

74938770_1458149381005559_5460541224505049088_n

primăveri ruginite

Standard

în pomul din spatele blocului
e toamnă iar
ridurile culorilor calde îmi bat aiurind
în porțile ochilor și
nimeni nu le deschide

în cana mea de cafea
e toamnă licoarea maronie
de suflet atârnă
ultima frunză

ca un ultim tablou de culori
într-o galerie tomnatică
spânzurat strâmb de-o
sârmă ruginită

condamnat la atârnare
prin decretul anotimpului
încheiat înainte..

sezonul ăsta e all inclusive
– îmi zic – și așez pe masa timpului
la micul dejun la prînz și la cină
tinerețea mea ruginită
ce scârțâie când o savurez
mușcătură cu mușcătură

se sterpezesc dinții greblând
frunzele acestei primăveri zilnice
numită toamnă

74567404_2501566800130054_5053125471529598976_n

cenușa

Standard

a rămas mai nimic din jar, am
ars trei gânduri și-o idee:
să caut flăcări și călduri – funinginea
întunecimii – de când tot caut
amânări și sper să dibuiesc
găsirea

toți trag din jar la oala lor
discriminând chiar însuși focul
de dragu`a două trei scântei..

dar.. cine i-ar putea opri?
când o scânteie-i fiecare – cunoaște
o naștere de zori și-un timp
prelung cam cât o floare

o frumusețe de moment, cu dichisiri
de butonieră – trei amintiri numite
ieri, și-o viitoare efemeră..

și bem un ceai – și jarul nu-i, și
strângem cu căldură cana, găsim
găsiri precum un cui
să ne-agățăm în ele teama..

neither, nor

Standard

there`s no time nor place
for tea in our lives
the tin of the words
is empty and cold
the bridge we don`t cross
is silent – no smiles
the steps have forgotten
their voice

the warmth of the touch
is absent and lost
the smell of the tea
wanders its ghost
no thoughts you can reach
neither their pain
there`s no time nor space
for tea
in our veins

„Timpul nu mai e o clepsidră ce-şi scurge nisipul, ci un secerător ce-şi leagă snopul.”- A.Exupery

Standard
14188229_10155158464203272_8314508000862437795_o

© foto: rb

Aici găseşti ideile mele (combinate şi născute din ideile altora). Unul din felurile în care eu parcurg călătoria vieţii. Unele din cele pe care le cred, unele din cele pe care le simt, le doresc, le scap printre degetele neînţelegerii sau le cântăresc între credinţă şi îndoială.

Aici găseşti lumea mea descrisă de mine. Lumea exterioară şi interioară aşa cum se vede de după ochelarii mei.

Aici găseşti poezie de bine şi de rău, de lumină şi de întuneric, de tăceri şi de vorbe, de moarte şi viaţă, plus cele aflate între…

Aici găseşti o parte din mine şi din călătoria mea (poetică).
🙂

 

ecou

Standard

..acuma am venit c-am și plecat și nici nu ne mai amintim
c-am fost..

strugurii de nuc

Standard

vorbeam între noi în curte
sub viță
trăgea cu urechea alunul de nucă
viața, timpul erau tot pe fugă
pe ducă
și noi ne-ntrebam.. moralul
nădejdea
cin` le ridică?

ridicam din umeri
ca o concluzie
turnam licoarea neagră
amară – „ne punem singuri
mierea în ceai” – zicea bine poetul
și noi, bunăoară, la fel ca și el
ne facem viața
din dulce – amară..

sau nu.. stai! – cred c-ai greșit..
a zis careva – poate că invers
ai vrut să zici – da` acuma
că ai zis, las-o așa
că așa-i uneori
nucu`-și ciulea urechile
spre noi
și da din cap a da, sau poate
câte-o nucă ce cădea

umpleam paharele de aer
și vorbeam – m-am mai gândit
se lua la-ntrecere cu nu-i și cu așa-i
și la răstimpuri ne zâmbeam
râzând
nu-i niciun bai
că toate sunt aproape..
cum au fost și ai dreptate
când greșești – și nu și da
își tot răspund la întrebarea aia
mare, aia grea – misterul tot
mister se răspândea-ntre noi
ca aerul pe care-l respiram
trăindu-și propiile
meniri

l-ai dezlegat? să-l dezlegăm!
acum aici sub nuc
el ne lega de el cu amintiri
misterul lui acum ce-a fost
cândva..
și nucul aproba
nucu`-și ciulea urechile
spre noi
și da din cap a da, sau poate
câte-o nucă
ce cădea

© foto: rb

antireflex

Standard

doar tăcerea poate înlocui
gălăgia asta absurdă
numai nimicul poate întrupa
cu adevărat misterioasa formă
a lucrurilor

durerea – și nimic altceva
poate contura luminos de plăcut
umbrele vieții – câte una
așa la-ntâmplare..

absurdă prezență a lipsei
umbroasă lumină în
adevărul minciunilor

tânjim după găsiri – ca
amintiri ce din-ce-în-ce-mai-mult
se îndepărtează apropiind de noi
distanța
dăruindu-ne cadoul lipsei
înveșnicind (în noi) timpul

idee gălăgioasă de vorbe
care oricât ar fi de șoaptă
– strigăt în carouri – devine
haină de schimb manechinelor
de ne-plastic ai ochilor

se zice că doar prezentul
e viitor și trecut
deopotrivă

bmd

© foto: rb

De la eu la eu: 11 mesaje tulburătoare.. :)

Standard

Unu: Nu pierde vremea. E unică și ireversibilă. Planific-o!
Doi: Fii proactiv! Fă ceva! Dă prioritate priorităților. Așa înveți.
Trei: Ia inițiativa! Clădește momentul potrivit. Așteaptă-l în mod activ și creativ.
Patru: Preia controlul asupra vieții tale și a destinului tău. Viitorul e astăzi.
Cinci: Fă tot ce poți face – cu toată puterea și măiestria ta. Așa crește și puterea, și măiestria.
Șase: Nu-ți fie frică! (Nu fi Nuți!:) ) Nu te teme nici de oameni, nici de eventuala ta nepotrivire, nici de posibilul eșec. Încearcă!
Șapte: Nu lucra singur! Fă-ți echipă. Comunică!
Opt: Fii flexibil! Liniile de forță sunt multe. Rigiditatea nu-i apă, nu-și găsește locul potrivit. Rigiditatea te rupe.
Nouă: Ascute „toporul”, în loc să lovești mai tare. Nu uita că înțelepciunea este mai puternică decât tăria.
Zece: Roagă-te! Domnul nu-i doar Atotputernic, ci mult mai mult(e) de-atâta!
Unșpe: Zâmbește! 🙂

edf

© foto: rb

poză de grup decupată

Standard

două nopți și două zile
mi-a intrat fumul până în
măduva oaselor
flacăra a invadat amândoi ochii
de mă tem să nu fi ajuns
vreo scânteie la arhiva
imaginilor

m-am mutat pe mal
ca să adulmec mireasma
apei să mă îmbibe până
dincolo de piele zgomotul
pe care-l face șerpuirea
când își freacă trupul
de pietre

cu telescopul viitorului
privind în urmă se va
putea vedea în folderul
ăla neatins de flăcări
cum îmi intră râul
pe-o ureche și îmi iese
pe alta

tăcerea

Standard

a sunat editorul cu
vocea lui de ardei iute
a zis că-s bun a spus
mai exact băi deșteptule
și-a nimerit-o de
minune

n-am vorbit niciodată
cu el de-astea
metafizice
da-l simt cu credință
și așa… de piatră
te poți baza pe el
chiar și când cioplește
câte o teorie
din literă

nu i-am închis
l-am lăsat să zică
deși am așezat cu grijă
telefonul pe tăblia
mesei
ca să nu fac zgomot
ca să nu-i tulbur cumva
momentul artistic
să nu-i rănesc sentimentele
ca pe o daltă
ciobită-n știrbire

ploaia de lovituri
tocește extrem de încet
granitul legiferat
al iubirii de celălalt
ca pe noi înșine