cui A și cui B

Standard

și-ai pus pai lângă pai în cuibul năzuințelor
zburate aripi invizibile ce-mping în sus
zbaterea zborului în nevăzuta luptă
până când ciocul mic al dialogului
a-mpletit altfel alfabetul dezordonat
al creației..

până când a luat foc oxigenul
până când a sărit în aer ciuntirea zborului
până când verdele îngălbenit al lanului
și-a închis culoarea..

poc-poc trosnesc paiele în focul tăcut al tăcerii
clădind între prezent și mâine
munți cenușii de lipsă
ca atunci când compui două ramuri
și constați că uneia îi lipsește cuibul..

..facem să fie

Standard

Nu există scurtături!(?) ..dar ideea în sine pare extrem de bătătorită!

less is more!

Standard

The more you say the less, the more you`re right!
..yet, world was made of words,
few words of light.. the more you say the less,
the more you`re right!

Nimic nu are înțeles în sine! Nici șaptele, nici steaua, nici fântâna!

Standard

„Căci așa cum nu există priveliște văzută din vârful muntelui decât dacă o vei construi tu însuți prin efortul urcușului tău, așa este și dragostea. Nimic nu are înțeles în sine, ci, în orice lucru înțelesul adevărat este structura.
[…]
Iar imaginea poemului nu stă nici în stea, nici în cifra șapte, nici în fântână, ci în nodul pe care-l alcătuiesc, obligând cele șapte stele să se scalde în fântână.” – A.S.E., Citadela, p. 135

p1140470

..life`s but a dream! :)

Standard

anniversary-2x

Iar mi-au scris ăștia de la WordPress:🙂

Happy Anniversary with WordPress.com!
You registered on WordPress.com 9 years ago.
Thanks for flying with us. Keep up the good blogging.

stridentul nostru dialog lipsă

Standard

„There is nothing not giving us messages.”🙂

călătorru'

tăcerea e piatră
d(o)ar vorba-ţi ciocan o sparge în fărâme rostite
iubirea-i o flacără ce arde-un ocean
ţine-mi minte tăcerea iubite

mă uit şi acum la lipsa-ţi stridentă
se ţine peste tot după mine
o alung cu gânduri de-amintiri dichisite
ţine-mi minte rostirea iubito

tu strigi către mine cu zâmbetul tău
sprijinit pe arcanul peretelui poză
dependent de prezenţa ta împrejur
privirea spre tine mi-e doză

loveşte-mi tăcerile cu vorbele tale
aruncă-le ca pe nişte pahare de sticlă
lipsa cioburilor mă-nţeapă mă doare
gălăgia ta-i vie risipă…

sting becul şi trag draperiile toate
ca pe nişte ziduri nerostite-n zidire
trag peste noapte o alt’amintire
şi tac cu tăcerile-mi toate
(poate c-o să sune vreun telefon
poate va suna cândva vreo rostire)
ţine minte iubito iubite iubire
 

Vezi articol original

amintiri din viitorul trecutului

Standard

eu sunt o umbră luminoasă
care a sporit luminile tale umbrite
sunt amintirea unui prezent îndepărtat
devenit surâs pe cărarea memoriei
eu sunt deja ce te temeai c-o să ajung atunci
când de pe vârful luminos al priveliștii
contemplai viitorul
ca pe o margine bruscă a lumii

eu sunt să-fi-fostul unui cuvânt
care schimbându-și forma și-a modificat
semnificațiile, muzi-calitatea și dansul
așe-zarea rostită pe buzele tale
sfârșitul prelung al tăcerii…

eu sunt locul în care am fost
conturul noii prezențe căreia îi zici „dor”
noul cuvânt al unui nou înțeles

Prietenia: „O relație între oameni la cota cea mai înaltă a individualității” – C.S. Lewis

Standard

„Însăși lipsa de dovezi este tratată ca o dovadă; absența fumului demonstrează că focul e ascuns cu foarte mare grijă. Așa ar fi – dacă ar exista. Dar mai întâi trebuie să-i dovedim existența. Alminteri discutăm ca un ins care ar spune: „Dacă pe scaunul acesta ar fi o pisică invizibilă, scaunul ar părea gol; dar scaunul pare gol, deci pe el există o pisică invizibilă.”

Credința în pisici invizibile nu poate fi pesemne combătută logic, dar ea ne spune multe despre cei care o susțin. Cei care nu pot concepe prietenia ca pe o iubire reală, ci doar ca pe un deghizament sau un fabricat al erosului, trădează faptul că nu au avut niciodată un prieten.” – C.S.Lewis, Cele patru iubiri, Humanitas 2012, p.275

..să ne înțelegem! :)

Standard

Am zâmbit de curând (puțin îngrijorat) recitind scurtul interviu dat în 2013 celor de la Ziarul Replica, cu ocazia lansării primului meu volumului de versuri „În coaja semnului de întrebare.”

Nu mai știu dacă exact așa am spus, sau așa a ieșit formularea tinerei ziariste care mi-a pus tot felul de întrebări, dar în contextul scrierilor mele cu tematică religioasă, și a genezei lor, am spus atunci că parte din poezia religioasă pe care am încercat să o scriu s-a născut dintr-o revoltă personală față de poezia (versificația) care se recită de multe ori la biserică (evident vorbesc doar de experiențele personale). Și se pare că am mai zis și ceva de genul: „Atunci, eu, ştiind ce înseamnă poezia cu adevărat, m-am revoltat şi…etc, etc, etc.”🙂

Să ne înțelegem!🙂 N-am știut niciodată și nu știu nici acum ce înseamnă poezia cu adevărat! Că încerc să descopăr..aia e altceva! Mă uit urât și nu-i cred pe cei care au pretenția că au și descoperit. (Deci nici pe mine!) Subiectul este așa de vast și de adânc, libertatea poetică este așa de mare, etichetele și definițiile pe care le are și pe care le-a primit poezia (în genere) sunt atât de multe, încât a găsi „adevărata”definiție a poezie se pare că este o sarcină neterminabilă.

Desigur, potrivit volumului de lectură poetică (universală, clasică, contemporană, etc.) la un moment dat începi să sesizezi, să simți cât de cât diferența dintre textele valoroase și cele slabe, cele adânci și cele superficiale, cele care tind spre poezie sau cele care rămân departe de ea. (Există totuși niște „măsurători.”)

Nu-i foarte greu să identifici o versificație care are pretenții poetice. Curge din rimă în rimă (împerecheată, încrucișată, îmbrățișată) dar rămâne oarecum în afară, paralelă față de latura artistică a poeziei. (Wikipedia zice că: „Poezia este o formă de artă în care limba este utilizată pentru calitățile sale estetice și evocative, pentru a completa sau a înlocui semnificația sa aparentă.”)

E greu de prins esența poeziei, „definiţia” ei, dar aia nu înseamnă că nu poate căpăta niște „etichete”; de-a lungul timpului, de la scriitori diferiţi și din perspective variate:

„Poezia este jurnalul animalului marin care trăieşte pe uscat dorind să zboare în aer. Poezia este o căutare de silabe pentru a fi strigăte la barierele necunoscutului şi incognoscibilului. Poezia este scrierea fantomatică care spune cum sunt făcute curcubeele şi de ce dispar.” – Carl Sandburg

„Poezia este căsătoria realităţii cu idealul, în sufletul poetului.” – Bogdan Petriceicu Hașdeu

„Nimeni nu ştie mai bine ca inima secretele creierului. Poezia ar fi secretul creierului scăpat din gura inimii.”Grigore Vieru

„Poezia este până la urmă o expediţie pe urmele adevărului.”- Franz Kafka

„Poezia este un veşmânt în care ne îmbrăcăm iubirea şi moartea.”- Lucian Blaga

„Poezia este arta de a face să intre marea într-un pahar.”- Italo Calvino

„Poezia este revelarea unui sentiment pe care autorul îl crede interior şi personal, dar pe care cititorul îl recunoaşte ca fiind al său.”- Salvatore Quasimodo

„Poezia este doar dovada vieţii. Dacă viaţa arde bine, poezia este cenuşa.”- Leonard Cohen

„Poezia este o stare de spirit, e o prietenie durabilă.”- Nichita Stănescu

„Poezia nu este o succesiune de experienţe, ci o succesiune de viziuni.”- Ana Blandiana

„Poezia este revolta omului împotriva lui însuşi.”- James Branch Cabel

„Poezia este o luare în posesiune a realului, o primă reaşezare şi lărgire a hotarelor realităţii în înţelegerea noastră.”- Friedrich Hölderlin

„Poezia este limbajul prin care omul îşi explorează propria uimire.”- Christopher Fry

Rămâne să ne găsim uimirea (de-om putea) și limbajul explorării ei.🙂

a5c48a5f38aa6718170481fae2010b4d

şoselele sunt vene curgătoare…

Standard

Asta e aia, acolo-ul fiind aicea!

Dacă cearta noastră-i lătrat, bucuria e o coadă mișcătoare!
Oamenii sunt gândurile stelei. Viețile lor (îi) sunt rostiri!
Puștile sunt plicuri desfăcute: gloanțele lor scrisori zburând.
Ochii sunt brațe vânjoase. Privirile lor îmbrățișări!
Casele sunt oameni pe stradă. Ferestrele-s curiozități!

Șoselele sunt vene curgătoare. Milele lor pulsul tocit.

strigăt în pustiul tăcerilor

Standard

Eu nu zic că-i așa cum zic…
zic că așa mi se pare că e!

am 50 la brand

Standard

..citez:

am slăbit
mai am doar 47
încep să fiu jalnic
între prieteni
îmi atârnă tricoul
peste degete
şi simt cum mă trage curentul
presimt izbitura valului
de ruşine
sentiment pe care nu credeam
s-ajung a-l simţi vreodată

sărut pe tâmpla ochiului

Standard

ceaţa zâmbită de tine
umple tinereţea zilelor mele
nu mai disting nimic decât
veselia cafelei aproape împletită
cu degetele tale

poartă-ţi iubirea
să mă servesc bâjbâind
cu naturaleţe
apoi să aşez pe oriunde urmele cănii
şi să plec la muncă

să îmi săruţi tâmpla ochiului
cu mesaje
şi să-mi sondezi adâncimile
cu câte-o întrebare:
…ai uitat să mă pupi la plecare,
uitucule!

se anunţă ceaţă
vremurile personale sunt schimbătoare
condu cu atenţie!

azi e abia-n doi
iar luna are 30 de zile
fie!
`s-ale ei… ale luminii
ale soarelui
dar nopţile dă-mi-le mie,
uitucule!

..acea lumină a ochilor

Standard

„Cuvântul falsifică pentru a cuprinde, și simplifică pentru a explica, și omoară pentru a înțelege..”
„Dar viața este acea lumină a ochilor ce nu poate fi citită în cenușă.”

A.S-E., Citadela, Ed. RAO, pg.72

altfel de muzică

Standard

n-am înfiinţat niciun concert
n-am mâzgălit nicio simfonie
în schimb mi-am băut
laptele degresat şi alb
în fiecare dimineaţă
şi am lăsat soarele
să răsară
în mine

crezând că-i fac o favoare
şi că de n-ar fi portativul
privirilor mele şi-ar
mâzgăli simfonia-n apuneri
răsărit după răsărit…

lapte nebăut al vieţii
rămas rece în frigiderul
neîntâmplării