wor(l)d bone…

© f: rb

Publicitate

nesimţirea timpului

vine gândul şi zice: ho!

unde te grăbeşti în ce poveste

ca peştele în susul râului ce-a secat (sau)

în cerul din privirile lacului ce nu mai este

 

stai! odihneşte-te în marginea acestei secunde

să treacă timpul prin tine

e-adevărat că va răscoli aranjatele tale sentimente

dar măcar vei regăsi printre ele cele câteva

crezute pierdute înainte de vreme

pişcăcios de prea iute

 

tu-ai prins timpul de toartă braţ la braţ

ţi-atârnă la gât ca un şarpe înveninat de ciudă

secundele lui pe degetul tău inelar

se pierd în ne’nţeleasa găsire

preţioase de aur florile lor galbene

înfloresc şi dispar muşcând din tine

cu ultima lor devorare – anesteziatul ospăţ

îţi trece simplu prin ochi

nu ţipă nu doare…

 

grăbindu-mă încet :)

e deja trecut de miezul zilei (nu a nopţii încă). nu mă mai mir de faptul că deja ziua de joi e aproape dusă, şi iar e final de saptamană… nu e vorba că nu mă bucur, ci mă întreb dacă am reuşit săptămana asta să fac ceva de valoare, ceva care să rămana, în afară de rutina serviciului (deşi am un serviciu ce mă provoacă în mod costant).

n-am vreme să stau mai mult, să scriu mai mult. sunt pe fugă… 🙂 n-am vreme acum să răspund la comentariile vostre, dar vă multumesc că vă daţi cu părerea şi ca citiţi ce scriu (şi eu). daca o să comentez aşa în grabă o să fiu superficial, aşa că o las mai pe seară…

dacă tot sunt grăbit, măcar să mă grăbesc încet 🙂

vă salut şi vă doresc un final bun de zi şi de săptămană!

păstrăm atingerea (keep in touch 🙂 )