mai5 salt peste îndoială Publicat pe mai 5, 2010 de rubenbucoiu Standard alergarea cere vamă spre trudire timpul nu se-ntinde paşilor covor dimineaţa-şi lasă zorii să deşire ochii neagă zvonul dat urechilor (peste gardul zilei se cocoţă noaptea ucenicii simt treceri spre abrupt moartă-n crăpătura cuiului din cruce-i Raza răsărită din Necunoscut) cine-a pus grădina asta de măsline între noi şi viaţă ca o ‘mpiedicare ? fug, aleargă-n graba veştii dimineaţă sar peste grădină, sar peste frustrare (paşii-n rostogol-uri sar chiar peste fugă graba regăsirii e ca o ştafetă cu gura căscată mormântul se miră cum îi sar intrarea paşii ce în fugă îndoieli deşiră) 45.766430 22.920679 PublicitateEvaluează asta:Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă)Dă clic pentru a partaja pe Twitter(Se deschide într-o fereastră nouă)Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă)Mai multDă clic pentru a imprima(Se deschide într-o fereastră nouă)Apreciază:Apreciază Încarc... Similare
cu gura căscată mormântul se miră cum îi sar intrarea paşii ce în fugă îndoieli deşiră)… …excelenta descriere…buna dimineata:) Răspunde ↓
călătorru' 
cu gura căscată mormântul se miră
cum îi sar intrarea
paşii ce în fugă
îndoieli deşiră)…
…excelenta descriere…buna dimineata:)
asa mi/am imaginat alergarea aia combinata cu o multime de sentimente
Morning ! 🙂