Arhive pe categorii: intrebari

…unde eşti?

Standard

sunt între scaunul din bucătărie şi tine
sunt între mine şi mine geamul murdar
plin de amprente şi zboruri rătăcitoare

între tine şi cuvintele dintre noi sunt
dincolo de tăcerile noastre
ajunse (la) ceartă

uneori sunt în capătul privirilor tale
alteori sunt pata de căldură începută
în colţul stâng până-n marginea exterioară
a genunchiului sunt

în întrebările pe care mi le pui
şi-n răspunsurile pe care în lipsa
răspunsurilor mele ţi le dai în avans

în confirmarea lor semnată cu zâmbet sunt
şi-n variantele aternative uneori
sunt şi acolo unde nu te-aştepţi

în marginea dantelată a lunii când
o priveşti în poza din spatele clickului
chinuindu-te să nu tremuri
să nu sufli să nu te mişti…

în caricaturile pe care mi le faci
sunt chiar dacă nu-n întregime şi
totuşi nu ştiam că pot încăpea în pasta unui pix
sau în râul negru al unui cărbune

între şira spinării unui creion şi
cămaşa alb-gălbuie a pomului
în banda magnetică a unei clipe călcată
în picioare de şuvoiul de nestăvilit
al celoralalte

sunt între tine şi ascunderile noastre
ca frunzele împinse de mâna ochiului
ca deschiderile unei cortine sau
rând pe rând a nasturilor de la cămaşă

lipiciul de pe buza plicului închis
între nerăbdare şi timbru
între tine şi mine (fie vorba…)
sunt!

Publicitate

…cine ştie?

Standard

se intersectează o stea cu un gând
şi mă opreşte un copil pe stradă şi-mi zice:
nene, îţi atârnă ceva de pe umăr
o dâră zâmbicios de strălucitoare
mai ceva ca o scamă…
nu-i aşa că dacă ma iau după ea
găsesc drumul spre casă –
mult dincolo de copilărie?

când să-i răspund mă trezesc
vorbind singur
în oglinda cu părul alb
şi nu mai ştiu dacă m-am dus acolo
cu biletul prezentului în mână
ca să vizionez un episod mai vechi
sau pur şi simplu ca să mă spăl pe dinţi
cu pasta albicioasă a stelei

cine ştie..
pe ce stradă
o să-ntâlnesc iar
vreun copil…

cât de aproape?

Imagine

cat de aproape

de ce?

Standard
să se aşeze un fel de ceaţă tăcută
un fel de praf căzut uşor
precum timpul pe-o mobilă
să scrii în el cu degetele…
 

(ce) nu este fiind…

Standard
hoţilor şi nebunilor
hoţi şi nebuni ce sunteţi?
ce-aţi furat nebunia virgulei
puncte-punctele propoziţiilor neterminate…
calculele egale cu zero?
 
cine mai e în stare să vă
fure zâmbetul din colţul buzelor
sau să vă taie cu metaforica foarfecă 
panglica acestei deschideri?
 
cine vă poate fura lumina
găurilor negre din ochii voştri?
focul acesta străin pe care
nebunia mea nu-l înţelege
oricât şi-ar întinde privirea palmele
(di)sperând a-ncălzire
 
voi mi-aţi furat nebunia?
înţeleapta nebunie de a fura
înapoi ce mi-aţi luat 
(dovadă cum că este)
înşelându-vă amarnic…
 

autodepăşire

Standard

Când vorbesc cu mine însumi, cine vorbeşte cu cine? …ba chiar mai mult de atât, cine învinge?

(mi-e rău: … I’m sick of myself)

monolog metafizic

Standard
„Doamne, scuze de-ntrebare
iartă-mă că îndrăznesc
dacă ne iubeşti şi-ţi pasă…”
 
de ce rămân ghedeonicele întrebări?
antitezele contemporane
nelipsitele paradoxuri
dopurile (ne)găsirii cu care-nchidem
gura cântărilor în gât…
de ce ?
 

focuri sau paie?

Standard
cine poate să repare gândurile rupte?
cu ce le-ai putea drege sau lipi
din ce gânduri le-ar înverzi oblojirea
sau ar putea vreun pescar cu corzi de chitară
să le pescuiască
şi-ntr-un cântec să le afle menirea?
*
să le ungi cu vorbe s-ar merita?
şi partea cea ruptă şi potrivirea şi să le striveşti
să rămână aşa
să nu se mai ştie fisura în ea
năucă să rămână găsirea
*
vreascuri fărâmituri cioburi
vor rămâne mereu între ele eterne
îmbrăţişări mereu paralele
o frântură de timp ca între două bătăi de inimă ce-au fost cândva
o singură bătaie
amintire multiplă prelungă în cămăruţele sufletului
din odaie-n odaie
gândurile rupte sunt focuri sau paie?
 

de ce s-ar exclude?

Standard
le extrag frumuseţea în vorbe
le forţez frumuseţea cu forţă
le surprind frumuseţea c’o poză
dacă le descriu mai sunt frumoase
sau frumuseţea descrierii le umbreşte?

geneză tăcută

Standard
din ce-i făcută piatra şi de ce-i tare?
ea-i un fel de mâncare apelor şi pentru moale e dezertare
dar iarba? pare a fi alcătuită din verde
iar verdele-i o parte de lumină ce are primăvara rădăcină
aeru-i tare dacă ai aripi…
mintea ne zboară cu-aripa afară…
iarba ne creşte de dă peste pleoapă şi cu pietre dintre măselele apei ne-adapă
doar tăcerea pluteşte o frunză de zgomot
pe-ntinsa ei scufundare în sus
dac-ar ştii ne-ar da naştere nouă
da’ nu ştie să spună şi nu are de spus

false(le) jucării

Standard
cum coboară din elicoptere cutii
pe scripeţi de funii învârtite în ei
spre nişte nevinovaţi şi curioşi copii
cu timpul laşi în mine
cutiile străine a zilelor prea pline
de false jucării
*
cum de nu ştii? şopteşte o stea
spre licărul ochi din inima mea
cum de nu ştii de mână să ţii
verbul „a fi” cu verbu’ „a avea”?
ridic din umeri simplu poverile lăsate
acolo de noapte de stele de stea…
*
cum urcă spre elicoptere funiile goale
şi zborul lor static umbreşte plecarea decorul
(iar) ochii copiilor tulbură marea
din care coboară valuri de cer
(cutii îngrădite-n libertăţi de mister)
*
cum de nu vrei? ţip-un cocor
aflat întâmplător în decor
cum de nu poţi? răspund decorurile
toate la toţi
şi tac din priviri cu gura deschisă:
surprindere furată de hoţi
*
cum (,) coboară din elicoptere cutii?
cum funiile-s scripeţi iar umbletul lor
cercuri jucării?
cum ştie zborul elice să stea
luceafăr sclipind într-o noapte de om?
de ce-s zilele pline carton
mici prunci nevinovaţi curioşi
cuiburi de zile în a zilelor pom…
*
ce-s în cutii elicoptere şi cer
urechea uşă sau clopoţel
libertate ‘ngrădire mister!?

Lirica întrebărilor

Standard
unde-i crăpătura de stâncă?
unde-i spatele Tău prin faţa căruia să trec?
unde-i partea mea de Moise
şi muntele schimbării la faţă?
*
îmi întind cântecele după slava Ta
(ca nişte sârme pentru rufe albe)
iar Tu tăcând îmi deschizi ochii cu ciripit de vrăbii
prin intersecţii
cu raze sparte în geamurile zorilor
şi mi-e şi teamă să calc pe cioburi…
 

mamă sau tată=?

Standard
îndoială minunată jucăuşă şi sfătoasă
dau cu tine de perete
tu mereu te-ntorci la mine
ca un tenis într-o minge
ca un joc de jucărie
(pe hârtie)
*
tu eşti ochi heliomatic
drum cu multe sensuri pline
şi ‘ntr-o parte şi-n cealaltă
în cuierul întrebării
eşti oglinda ce se-arată
şi cârligul variantei ce se ţine
*
şi îmi ceri să cred în tine îndoială minunată?
ce eşti lumii prieten frate
sau de-acolo dintre frunze
până-n forma-i pixe-lată
pentru orice mers şi cântec
îi eşti tată?

nu că am şi ajuns…

Standard
Mi-e şi frică să-ntreb…
Sunt aşa de răvăşitoare răspunsurile Tale!
…da’ dacă nu întreb n’ajung să Te cunosc
şi-atunci ce (mai) contează cate ştiu?!

sărutările alea zdrobite

Standard
ce-ai făcut cu sărutările alea zdrobite?
ai făcut din ele sirop şi le-ai băut cu apă minerală?(!)
sau ai lăsat să le ia vantu’
unde le-ai pus?
dacă le vreau înapoi nicidecum n-ai putea să-mi dai unele stafidate
asa-i?