Arhive pe categorii: scrieri fugare

..nu vă place poezia mea.. :)

Standard

..ei, şi!? 🙂

20217434_10156358335158272_119564737_n

to travel over a landscape

Standard

cinşpe flori pe metru pătrat
o capodoperă fiecare
înţepată de albină
cu un fel de pssst-zumzăit
celor necredincioşi
ce trec nepăsători
prin grădină

cuibărite în ochi arcurile albastre
au săgetat ramura contemplării
de se preling spre-nlăuntrul meu munţii
cu rădăcinile câmpiilor lor
spălate pe picioare cu ştergare
de curcubeie-n culoare..

cinşpe metri pătraţi pe o floare
zumzăind două sute douăşcinci de grădini
adunate de mine – albină
în stupul unei alte
grădini

cântec

Standard

pe câmpuri de piatră
rotunde întâmplări
cronometrate de
uitare

depăşite doar de
dârele memorabile
ale întrecerii

19989015_10156330083673272_1310986017_n

dependenţă

Standard

să nu mă îmbăt de cuvinte
mi-am zis
chiar mi-am jurat în barbă
să molfăi zilnic
câte un echilibrat
până îmi dă dependenţă
câte un sfert
de trei ori pe zi şi tu
plus unul
noaptea

e-chi-li-brat am mâzgălit
o reţetă şi am parafrazat-o
cu ciudă apoi
am pornit
spre cea mai apropiată
librărie

„Meditând asupra esențialului” – A. Exupery

Standard

„Sunt unii care fac paradă de sentimentele lor și ar vrea să te facă să crezi că ard zi și noapte. Mint însă.
Minte santinela de pe ziduri care-ți cântă zi și noapte dragostea ei pentru oraș. Ea preferă orașului supa de fiecare seară.
Minte poetul care zi și noapte îți vorbește despre beția poemului. Dacă i se întâmplă să-l doară vreodată burta, puțin îi mai pasă de toate poemele.
Minte îndrăgostitul care pretinde că zi și noapte e bântuit de imaginea iubitei sale. Un purice ce-l pișcă l-ar face s-o uite. Sau poate plictiseala, și ar căsca, nemaigândindu-se la ea.
Minte călătorul care pretinde că zi și noapte se îmbată de descoperirile lui, căci, dacă hula este mai puternică îl vei vedea vărsând.
Minte cucernicul care pretinde că zi și noapte îl contemplă pe Domnul. Căci divinitatea dispare câteodată din fața privirilor lui, așa cum dispare marea. Și-l vei vedea mai uscat decât o plajă pietroasă.
Mint aceia ce-și plâng mortul zi și noapte. Pentru ce l-ar plânge zi și noapte, dacă nu-l iubeau zi și noapte? Căci aveau clipe de ceartă, sau de oboseală, sau de plăceri în afara dragostei. Desigur, cel mort este mai prezent decât cel viu, căci, împlinindu-se, îl contempli în afara contradicțiilor. Dar ești necredincios, chiar și morților tăi.
Mint toți aceștia, căci își reneagă orele de goliciune și nu au înțeles nimic. Te fac să te îndoiești de tine, căci, auzindu-i cum își afirmă fervoarea, crezi în permanența lor și, la rândul tău, roșind de goliciunea ta, îți schimbi vocea și chipul atunci când ești în doliu, fiindcă te simți privit…
Dar nu cunosc nimic în afara plictiselii  care să poată fi permanent. Iar plictiseala îți vine din infirmitatea sufletului tău, care nu știe să citească nicio imagine dincolo de materiale. Asemenea aceluia care privește materialul jocului de șah, fără a-și da seama că o problemă se află ascunsă în el. Dar dacă, din timp în timp, îți este acordată, ca răsplată a fidelității în crisalidă, clipa de iluminare a santinelei, sau a poetului, sau a credinciosului sau a îndrăgostitului, sau a călătorului, nu te plânge că nu contempli în permanență imaginea care le poartă. Căci există imagini atât de arzătoare încât îi mistuie pe cei ce le contemplă. 
Nu poți avea o sărbătoare în fiecare zi.”

Citadela, Antoine de Saint Exupery

ce brusc prelung

Standard

ce pierdere nedrumul mers
o coajă fără miez de pâine
un aburind cuvânt ce-i șters
din înțelesuri și din mâine

ce egoistă steaua rea
ce nu își dăruie lumina
și nici culorile din ea
să poată pasărea zbura
din verde crud spre altceva
`n-albastrul cel nemărginit
spre ea nemărginirea

ce vid cuvântul nerostit
nerespirare de-nțelesuri
un nod în gâtul infinit
al munților de șesuri

moneda zero

Standard

voi cu laudele și criticile voastre
n-ați făcut altceva
decât să întrerupeți
cântecul

fiind atent la voi n-am câștigat
decât pierdere
fiind atenți la mine
pierdurăți vremea

paradigmă

Standard

Nimic semnificativ – un alt strat de praf depus la temelia anilor pe care ne înălțăm monument amintirile.

ce sfat poruncitor

Standard

„Încetați să mai faceți răul!
Învăţaţi-vă să faceţi binele..”

un cuib de cântec înfrunzit

Standard

cânta o pasăre când – poc –
două mașini ciocnite ca două ouă
de Paște au alungat-o.. fâl, fâl
ea și-a zburat cântul în alt pom
ce ascundea o mierlă matinală
ce concura cu cearta ferestrei aprinse
de focul împăcării

cânta o pasăre când – na –
mi-am pus un film cu-mpușcături
peste urechi și peste ochi
ea n-a tăcut nici nu s-a sinchisit
că, – na!

cânta o pasăre când – șîîî –
tăceți voi griji că vreau s-ascult
mult-enervant-de-dulce glasul ei
și-amar sunt de nervos c-am pus
un disc greșit și zgâriat
să-i fie cuib pe ramul înfrunzit
al sufletului meu

italia (158)

poteca acelei culori

Standard

îs vineți câmpii noștri de bătaie
clădim amintiri din drumuri de munte
nu clădim nimic din uitare; murind
clădim un vid între popoare
că n-am clădit spre a ne ține minte

 

„În brațele cuvântului nou crește o făptură nouă.” – M.E.

Standard

„Am început caietul unei vieți libere […] Scurta mea viață am risipit-o în dezlegarea întrebărilor lăuntrice. N-am dezlegat nimic.”
„Umbra e prea deasă, lumina e prea crudă. Aidoma sufletului meu. E penibil să descoperi oglindite în afară proporțiile intime.”
„Fiecare mă crede ce vrea el […] Sunt singur între o mie de prieteni.”
„Orice prietenie se întemeiază pe o parțială dar susținută neînțelegere.”
„Cel mai fecund katharsis nu e creația, ci neputința de a crea.”
„Plecarea fără singurătate nu prețuiește…Fiecare cu sufletul lui. Fiecare cu menirea sa.”
„Am înțeles că noi suntem liberi pe hotărâri, dar că împlinirile nu ne aparțin; nu le împlinim noi, ci vremea; anii, ceasurile.”

Mircea Eliade, Isabel și apele diavolului

ce, nu vă place șapca?

Standard

partea de jos a flăcării nu-ncape-n ochi
– deci nu se vede –
căldura de deasupra flăcării
nu-ncape nici ea în vedere –
stă nevăzută

flacără e ochiul – aș răspunde
de m-ar întreba cineva
și prețioasa lui învelire
e-o caldă scânteie

18679179_10156129725428272_1095133575_n

habarniștință

Standard

se știe desigur
că față-n față cu stânga
nu-i dreapta

ci o stângă mai îndepărtată
căreia din uitare de nume
îi punem porecle

9998841b6ac5384d9812867b4b155cd1

duși puțin

Standard

duși sub stratul întâii școli
raza tălmăcită a profului
ne mângâie pe creștet
ne ține de mână ca un plasture
contra fricii
ne așază în buzunarul lui
ca pe biletul de intrare la teatru
ne strânge sub strângerea nasturilor
să-ncheiem primul semestru
la căldură

fără de ea n-am înțelege nimic
dar acum după ce am cumpărat
rezolvarea celei dintâi teme de casă
– întâiul kinder surprise –
înțelegem că fără de el
n-am înțelege