Lumini & Umbre

 

 

 

ca o îndrăgostită-n amurg

Coboară peste genele mele închise, coboară peste lume şi sate
Prin vreme şi flori, pe nori şi terase
Se împleteşte’ntruna, se coase.
Fără ace şi lână şi fire, fără mâini şi degete dibace
Fără de sunet coboară’n uimire…
În suflete triste ca vatra prea rece,
Coboară mereu către seară şi trece…
Liniştită cu mantia târâş
Peste lună
Îşi adună în poală nebună,
Mătănii de stele
Cu degete lungi le numără-ntruna
Coborâta, liniştita, ocrotitoarea noapte
Nebuna.
Şi-a făcut obiceiul încrustat pe călcâie
Să se-ntoarcă în fiece seară
Ca o îndrăgostită-n amurg,
Ca un soldat inflăcărat prin iubirea de ţară.

______________________________________________________________________

coşmarul nopţii

„lumina luminaza in intunerec iar intunerecul n/a biruit/o”

Rupând încet colţurile stelelor Adorm

Norocoase visez că potcoavele Se-aud cum îşi lasă pe străzi amprente

Foind mi se pare ca şifonez Cute din cearşaful nopţii

Ce se frământă în mine Visând

Că sclipirile ei sunt ochii mei…

Urmele potcoavelor în urma carului mare

Nu se mai văd şi nu se mai aud

Mă cutremur fără să se mişte lampa

Fără să clatin perdeaua din geam

Stelele la locul lor privesc speriate cum

Noaptea în mine chircită

Visează dimineaţa.

__________________________________________

nu dispera in noapte

Nu ştiu tu cum gândeşti şi cum priveşti în lume,

De rost sau ţel în viaţa tu ţi-ai descoperit.

De dulcea fericire ce-n vis o vrea oricine,

Ca neaua ghiocelul, uşor te-acoperit.

Şi nu ştiu de cânţi viaţa, sau o blestemi întruna

Şi nu doar viaţa-n sine, pe Cel de-unde-a venit.

Şi nu ştiu de-n mulţime te recunoşti pe tine

Ca pe-o verigă lipsă cu-n scop bin` definit.

De tine nu ştiu multe, că de aş ştii ţi-aş spune,

Dar ştiu că-n multe sfere în care tu exişti

Mă regăsesc pe mine

Iar versul de-mi apune, odată cu apusu-i

Eu nu mai văd nimic.

…Şi totuşi, când în noapte apare o lumină

Miraculos şi tandru, ea poate biruii

Oceane de-ntuneric ce se-amăgesc pe sine,

Că ele sunt stăpâne, că nu au inamic.

O singură lumină cu-a ei prezenţă sfântă,

Impune o tăcere în glas de inamic.

Şi neavând ce face, încet şi ferm, doar piere.

Ea, fioroasa beznă, se schimbă în nimic.

Aşa e viaţa noastră: Lumină şi-Ntuneric!

O luptă a valorii într-un imens război.

Dar partea cea frumoasă e că odat` cu zorii,

Nebunul întuneric se trage inapoi.

Să nu disper în noapte, sfat am primit adesea!

Şi-acelaşi sfat acuma eu ţie-ţi dăruiesc.

De eşti în întuneric zâmbind îmi vei răspunde:

Să nu mă joc cu vorba, să nu te amăgesc!

Tu nu ştii despre mine şi despre tine nu ştiu.

Dar ştiu că-n drumul vieţii pe care noi umblăm,

Întâmpinăm durere şi boală, şi suspine,

Purtăm povara nopţii, si-n zori ne bucurăm.

O singură dorinţă, ca pe-un dar de la mine

Aş vrea ca-n versu’acesta ţie să-ţi înmânez.

Doresc ca-n drumul vieţii urcând pe serpentine

Să simţi mereu căldura eternei dimineţi!

____________________________________________________________________________

Frunze în noapte

Să ne plimbăm pe străzi întortocheate,

Prin coridoare de lumină, chiar dac-acuma este noapte.

Chiar dacă străzile-s pustii,

Chiar dacă norii rătăcesc pierduti în înaltul de albastru.

Că timpul trece-ncet, se poate.

De parc-ar număra pe rând şi ar lega în veşnicie,

Stea după stea,

Gând după gând.

Din tronul său de foc şi heruvimi,

El rânduie clipită de clipită.

Şi fiece moment în el îşi capătă nemărginire.

Pe-o parte pare o frântură, pe cealată n-are măsură…

Culori de frunze la trântă se iau,

Se certă-ntre ele, zbătânduse-n vânt şi cântă…

Un fluier din ele vântul îşi face,

Şi cântă în ritmul paşilor mei.

Lumină-i în mine pe străzile-n noapte

Şi sufletu-mi cântă cu frunzele-n cor

Departe, departe.

_____________________________________________________________________________

Fereastra

Stau şi privesc fereastra ce n-arată nimic

Decât a nopţii haină încă de stele goală.

Mă-ndrept încet spre casă, şi nefăcând nimic

Încep să mâzgăl rânduri pe-a gândului meu coală.

Zâmbesc, că-mi place-a scrie şi să închei în rimă,

Dar nu e lege sfântă, pot încheia şi-alt fel.

Şi chiar de nici n-aş scrie, nu cred c-ar fi vre-o crimă

Dar gândul zboară iute, şi-i unic `n-a lui fel.

Şi coala albă-odată acuma îmi păstrează

Gândul, şi-a mea trăire, ca pe ceva de preţ.

Şi tot la fel şi clipa, viaţa mi-o pătează

Şi n-o schimbi ca pe-o coală, că mare-i al ei preţ.

Privesc din nou fereastra ce pare-acum oglindă

Ce chipul mi-l reflectă cum stau şi mă gîndesc.

S-o fi gândit stejarul c-a fost cândva o ghindă?

Şi asta-s eu acuma! Dar oare-n ce-am să cresc?

Mai bine că privirea nu vede-n depărtare

Şi nu ştim ce-o aduce clipa ce va veni.

Dar azi privind în urmă mă umplu de mirare

C-a fost o zi frumoasa, şi n-am ştiut a fi.

Aşa mă-ndrept spre casă, gândind la toate-aceste

Şi până o-i ajunge, v-apare-o nouă zi.

Zâmbesc uşor în noapte doar stelele măiastre

Spre a-mi aduce-aminte că-s vesele şi vii.

_________________________________________

gâtlejul

Nu nu

Nu-i şi nu-i şi nu-i

de jur împrejur

noaptea-i ochi deschişi

ochi mulţi

nu tu gene, sau streaşini ori pleoape

doar ochi

ce sorb culorile

şi le păstrează-n ei

nedând nimic’napoi

doar un gâtlej

ce tot

înghite tot

jur împrejur.

____________________________________________________

întretimp

76038224.jpg

Folosesc chibrituri ca să mă agăţ de speranţe abrupte,

s-aprind flăcări negre mari macină-n ele morile

scântei negre pe beţele de chibrit

curg pe stânca de sus şi în far

ce luminează negru noaptea.

Din când în când Toată arde, toată…

oportuniştii zori răsar

_______________________________________________________

Oarbă dorinţă

Nevăzutule,

ia-ţi târnacopul

şi loveşte cu tărie’ntre pleoape.

Fă măcar o fisură…

Hai! Nu te teme!

Dă!

Să sune’ntâlnirea

forţată

Să nască scobitura ce-o faci

printre durerea ei

să văd

Loveşte cu tărie’ntre pleoape!

Străzi în amurg

Umbrel200021640-001.jpge serii au fugărit lumina Pe după loduri trase în strâmte încăperi

Nestingherit pe străzile pustii,

Ca Duhul Sfânt la începuturi,

Se învârtea un porumbel, sau poate de hârtie-o pungă

Pe ruşinata stradă goală Îngustă, stâmtă, neagră, lungă.

Vibrează în urechi un ritm Perechi de paşi cu-a lor ecouri

Ca pletele priviri pe umăr Caută negrul cel proscris,

prea plin de teamă şi simboluri.

Doar stâlpii drepţi din când în când

Cu capete plecate

Cu grijă ca nişte tătici Pe zidurile nopţii stând

În braţe cară licurici Sau poate-i cară-n spate!

_____________________________________________________________________

Luceferi somnoroşi

Luceferi somnoroşi au zgâriat a nopţii boltă şi s-au certat cu ziua

Ecoul certei lor îl poartă vântul printre raze de soare

Misterul dimineţii e că deşi îşi trage cortina de alb

Luceafărul cu gene ostenite învie şi moare.

Peste boaba căzută din sacul de grâu îşi trage pământul cortina

Bocetul înmormântării ei se aude în pietrele străzii

Uimirea din mine şi uimirea din ei, e

Când boaba rănită în glia de lut îşi poartă în braţe toţi plozii.

Pământul îngheaţă sub alb diafan ce coboară mărunt dintre stele

Luceferii prunci scânteie-n ’nalt Şi boabele toate tresar, efemere.

__________________________________________________________

o altă noapte (fricoasa)

Noaptea se lasă uşor printre stele

Se cerne prin ele şi coboară spre mine

M-atinge încet şi mă-nvăluie tot.

Şi degeaba mă zbat, să văd nu mai pot.

Aşa că cedez, şi finuţ ca o vrajă

M-acoperă noaptea ca ou’ntr-o coajă.

Şi deşi pare mare şi-adâncă, de zici că-i cioplită în stâncă,

E fragilă şi se sparge uşor.

Fioroasă cum e, îmbrăcată-n fiori

E fricoasă şi ea şi se trage-napoi atunci când îi bate la uşă

O rază necoaptă şi puţin jucăuşă.

____________________________________________________________

trnaşeul – o altă noapte (învinsa)

E noapte-afară, n-o să ies

E frig şi colţi ce-aşteaptă prada

Prin colţuri strâmte de mister

Mă tem, şi cred că n-o să-nving

Tendinţa de-a rămâne un stingher.

Cum am păşit afar’ din leagăn

Am fost legat în scutec strâmt

Şi părăsind copilăria am agăţat-o sus în cui

Cui nu i-a  fost vreodată frică când a’ncercat un lucru nou,

Că nu o să-şi rănească paşii trecând prin sârma cea cu dinţi

Că nu-i acol’ nici un pericol, mi-e greu să cred,

Dacă mă minţi?

–         Mă voi lupta cu bezna nopţii de-ar fi s-o sparg în pumnii goi –

Scria pe-o foaie de jurnal, pierdută-n pod printre hârţoage;

Dar când şopti prin bârne vântul o vrajă ce-ngheţă fitilul,

Cu toată vârsta mea uitată am regăsit în min’ copilul.

Şi m-a purtat cu tremur mâna spre bzunarul de la piept

Spre acea cutie de chibrituri ce-am pus-o acolo într-o doară…

Lipit am stat lângă perete

Târând nu băţ pe zidul nopţii

Mă devora cumplitul vierme

Cu ochii negri ca şi tina

Şi astăzi se mai vede semnul târâşului făcut de băţ

Tranşeu născut în disperarea

De-a redescoperii lumina.

O buchisire pe’ntuneric

Nu era timpul pentru şcoală

Şi totuşi eu simţeam că-nvăţ.

__________________________________________________________

ziua nopţii – adaptare

Ne-ncredinţăm că suntem

Când iubim!

-Zicea poetu’n versul său-

Şi’oricât de-adânc în noapte-am fi

Suntem în zi.

Dar de se-ntâmplă să-ncurcăm

Faţeta urii şi-a iubirii,

Cu ochi stâncoşi ne poticnim

Şi chiar de eşti Tu pretutindeni

Noi nu te-ajungem.

Sălaş în Tine nu avem

Sfânt Elohim.

Când Tu vorbeşti

Străină vorba-ţi auzim.

Când noi grăim, străin ne eşti.

Bujorii mari au înflorit

Şi roşul lor se scurge pe tulpini

Cu nori în ochi privim lumina lor,

Şi n-o vedem.

Parfumul mângâie întregul câmp

Iar noi călcăm bujorii mari de ne-nţeles.

Tânjim să ne iubească cineva

Când Tu ne-ai dăruit şi flori şi câmp

Şi gândul Tău şi vorba Ta.

Şi noaptea mare în care să-ncercăm să te găsim.

Şi chiar de eşuăm, noi să iubim

Şi chiar de nu vedem- vedem.

Şi chiar de nu simţim- simţim.

Şi`atunci o fi or nu o fi asa:

Oricât de-adâncă noapte-ar fi,

Atuncea când iubim, e zi!

Anunțuri

Un răspuns »

  1. „lumini si umbre”…se pare ca „umbrele” tale au alta „lumina”…o lumina care incalzeste doar umbra unei ferestre care se deschide greu..de ce? ..poate pentru ca e inca noapte…

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s