false(le) jucării

cum coboară din elicoptere cutii

pe scripeţi de funii învârtite în ei

spre nişte nevinovaţi şi curioşi copii

cu timpul laşi în mine

cutiile străine a zilelor prea pline

de false jucării

*

cum de nu ştii? şopteşte o stea

spre licărul ochi din inima mea

cum de nu ştii de mână să ţii

verbul „a fi” cu verbu’ „a avea”?

ridic din umeri simplu poverile lăsate

acolo de noapte de stele de stea…

*

cum urcă spre elicoptere funiile goale

şi zborul lor static umbreşte plecarea decorul

(iar) ochii copiilor tulbură marea

din care coboară valuri de cer

(cutii îngrădite-n libertăţi de mister)

*

cum de nu vrei? ţip-un cocor

aflat întâmplător în decor

cum de nu poţi? răspund decorurile

toate la toţi

şi tac din priviri cu gura deschisă:

surprindere furată de hoţi

*

cum (,) coboară din elicoptere cutii?

cum funiile-s scripeţi iar umbletul lor

cercuri jucării?

cum ştie zborul elice să stea

luceafăr sclipind într-o noapte de om?

de ce-s zilele pline carton

mici prunci nevinovaţi curioşi

cuiburi de zile în a zilelor pom…

*

ce-s în cutii elicoptere şi cer

urechea uşă sau clopoţel

libertate ‘ngrădire mister!?

Publicitate

îmbinarea lui „ce ai tu” cu „ce am eu”

să născocesc pe cineva

care să mă-nveţe să născocesc

cineva care să mă-nveţe născocire…

şi dacă nu se va născoci învăţarea asta

dacă nu va fi nimeni de la care să fur născocirea

atunci toţi ceilalţi o vor fura de la mine

*

Doamne, când  i-ai dat omului pricepere să născocească,

ce i-ai dat de fapt?

mamă sau tată=?

îndoială minunată jucăuşă şi sfătoasă

dau cu tine de perete

tu mereu te-ntorci la mine

ca un tenis într-o minge

ca un joc de jucărie

(pe hârtie)

*

tu eşti ochi heliomatic

drum cu multe sensuri pline

şi ‘ntr-o parte şi-n cealaltă

în cuierul întrebării

eşti oglinda ce se-arată

şi cârligul variantei ce se ţine

*

şi îmi ceri să cred în tine îndoială minunată?

ce eşti lumii prieten frate

sau de-acolo dintre frunze

până-n forma-i pixe-lată

pentru orice mers şi cântec

îi eşti tată?

nu-mi permit decât întrebări

îmi place să pun totul sub semnu’ ntrebării

cel puţin puterea asta o am

să protejez astfel nebunia iertării

şi întrebarea din gândul tău întins ca un ram

vezi cum se leagă de scrisuri citirea ?

şi retrăiesc mare ce am trăit mic

s-ascund pe sub  semne ce-mi dezvăluie firea

e-ntreaga protecţie ce acum îmi permit

aşa ascunde necredinţa credinţa

sub cârligul din urmă cu punctul imens:

e pata de pe imaculata gândire

ce naşte din haos şi multipla direcţie

multiplu de sens

parcă-l văd pe Descartes cu ciocanul în mână

meşterind piramide întrebării de veci

şi cloceşte sub pana îndoielii din cuget

puişorii de aur şi-a gândirii poteci

şi întorc întrebarea când pe-o parte când pe-alta

când cu punctul deasupra când cu punctul în jos

să fac din ea un depozit al lumii

să dezvălui curajul

ascuns în fricos

salt peste îndoială

alergarea cere

vamă spre trudire

timpul nu se-ntinde paşilor covor

dimineaţa-şi lasă

zorii să deşire

ochii neagă zvonul dat urechilor

(peste gardul zilei se cocoţă noaptea

ucenicii simt treceri spre abrupt

moartă-n crăpătura cuiului din cruce-i

Raza răsărită din Necunoscut)

cine-a pus grădina asta de măsline

între noi şi viaţă ca o ‘mpiedicare ?

fug, aleargă-n graba veştii dimineaţă

sar peste grădină, sar peste frustrare

(paşii-n rostogol-uri

sar chiar peste fugă

graba regăsirii e ca o ştafetă

cu gura căscată mormântul se miră

cum îi sar intrarea

paşii ce în fugă

îndoieli deşiră)

din curiozitate… :)

ce să fie?

aud doar glasul tau

nişte lespezi mari de curiozitate

mă învăluie în miresme deschise la culoare

şi nu pot face nimic, decât să paşesc înainte

pe drumul scurt al vieţii

deschis la nou

şi nu ştiu cum să fac să ştiu

că te gândeşti la mine

ca o urmă lăsată pe piatra

ca o scoică pierdută in mare

ce-şi ţipă ecoul între cele patru zări;

auzi depărtarea?

zarea verde a ochiilor tăi,

zarea albastră a sufletului meu,

zarea rosie din apusul depărtării

…sunt pe acolo şi într-acolo

cărări suprapuse

e mersul tău, e mersul meu, e mersul nostru