the inside of the outside

strălucea cu interiorul în încordare

trăsesem perdelele cele groase

strălucea cu toate direcțiile

îmi învelisem ochii încuiatele pleoape

ca o celulă întunecoasă

ca un nou stil de viaţă:

*

interioară ne e toată viaţa

întreaga viaţă zâmbită sau plânsă în interiorul gândurilor

o trăim în interiorul privirii

o lăsăm să (ne) alerge în(tre) graniţele părerilor şi (pre)judecăţilor

acoperişurilor pereţilor cămăruţelor ce ne limitează (spaţiul):

întreaga noastră viaţă chiar şi cea exterioară

e înterioară:

*

dialogul e în(tre) mine şi tine

între mine şi noi

sub protecţia chefului nostru de a vorbi

în interiorul mingii de cer

în interiorul cafelei

a cunoştinţei şi-a prieteniei noastre

în mijlocul limbii ce nu ni se pare străină

ce nu ni se pare exterioară

*

câteodată sunt(em) în câte-un film

altădată în câte-o muzică

(sometimes we are in love)

fără să putem ieşi din dragoste

sau din ura (ei) cu care ne întoarce exteriorul pe dos

…sau invers!?

din care nu mai putem ieşi nici scăpa nici dori

*

în interiorul cântecului în care s-a prins urechea

partea interioară a exteriorului a fost coliviată

în cuvântul „colivie”

tot ce-are în comun în comun

interiorul cu exteriorul e uşa geamul şi principiul

vaselor al fizicii a’ trecerii

*

în interiorul curţii se află o oglindă în exteriorul geamului

în care am invitat soarele înăuntru

şi-am închis storurile

el se dichiseşte-n deschideri

se nesinchiseşte-n închideri

şi se strecoară asemenea ploii în frunze

în umbre în pumnii strânși (în bulgări) ai pământului

în ochii noştri prinşi în înteriorul privirii

prinşi în interiorul orbitelor

care se află desigur în interiorul acestei scrieri

ce se strecoară chiar acum în ochiul tău

în ochiul gândului cu care vezi

în staţia unui afiş

îşi pusese un deget pe buză

pe buza de jos către colţ

peste ruj

peste orice-ngrădire

chiar peste şoaptele întunecate ale tăcerii

*

ceara consumă proiectele mainii

scriind undeva pe-un perete

undeva pe-un şerveţel

undeva într-o poezie de dragoste

sub privieliştea frunzelor prinse de iarna dansand

pe masa cantecului de jazz

îmbătate de aroma stradală

a unei staţii prinsă de-un afiş…

*

a ajuns acolo ca o flacără de cafea măcinată

prinsă cu lipici de geamul unui ochi

*

am oprit langă o buză întredeschisă

„mai sunt 5 minute”

pe urmă o să vină autobuzul

şi-am să mananc autobuza în loc de ciocolată

langa cafea

*

din oprire-n oprire degetul peste ruj mi-a devenit puls

*

nu mai eram cand

s-a uitat altcineva pe geamul altui ochi

după aşteptarea ce alerga să prindă

sub afişul unei buze întredeschise

sub deget

ultima şoaptă ce merge spre casă

singurătăţi bătătorite

într-un tarziu s-a apucat să ningă

ningea cu ganduri albe dorinte înstelate-n dăruire

de parcă iarna toată’ntr-o privire

ne-mbrăţişa cu gandurile-i calde

*

sub strangerea ei mută şi deplină

am început să tremur ca un suflu

oricat de strălucit-ai fi lumină

prinde-ţi căldura măduvă… un cuplu

*

strivesc sub paşi un univers de stele

în galaxia unei străzi înguste

bătătorind singurătăţi prin ele

(sub paşii vieţii repezi ca o dungă)

o cale prin zăpada încă blandă

*

nu se mai vede-n urma mea nimica

de mergem împreună mană-n mană

steluţele par vii mai sclipitoare

trăiesc sub paşi şi parcă nu se strică

*

într-un tarziu a început să ningă

…departe în cupola mea de sticlă

nu auzeam a cerului gandire

bătătorită-n mii de paşi şi-n umblet

nici gerul cum troznea ca foc subţire…