…speranţa ei

Bulgării

(…bunicii mele)

Au căzut bulgării

s-au auzit nişte bătăi în lemn –

o fi fost inima lutului vibrând

bucuroasă că se’ntregeşte

că-şi strânge din nou în braţe ţărâna care i-a fost luată.

 

Am suflat odată peste o mână de ţărână

Şi ca să se răzbune mi-a lovit ochii.

 

Ce-o fi fost atunci când peste mormanul acela de lut

A suflat o pală din vântul vieţii şi ca un ecou

A început o inimă să bată…

 

Şi-au căzut alţi bulgări

Bătând în coaja pomului tăiat

Pala de vânt sa’ntors de unde a plecat

Ţi-ai luat suflarea înapoi:

A rămas doar lutul rece, mirat.

Ţărână ea, ţărână noi.

 

Peste ţărâna ta am împins bulgării

Ca să nu plângi –

Să ştii c’asemeni lor

Venim şi noi.