de nu-mi vei vorbi ce-am s-ajung Dumnezeule ?voi ajunge sufletul vechiuluişi-l voi (şi) depăşi ?voi ajunge din urmă din nou(l)?cusută gura inimii mele cusută cu firul multor tăceristă mută stă surdă cu ochii-n durere înoatăîn lacrimi se-neacă în eleîn gustul amar de tăceremucezeşte sufletu’n ea asemenea merelornu mai bate în nicio uşă se prăbuşeşte în umbra eicu balamalele împietrite în deschiderea făcută cenuşăfără lumina niciunui foc fără cutie poştalăfără scrisori fără veşti fără joc…ce voi ajunge de nu-mi vei vorbiDumnezeule ?ce-am s-ajung (în) ce înţelesuri ?un punct într-o margine de cuvânt sau nişte puncte într-o suspensie: o lipsă de urme în urma unor lipsuri de mersuri…joacă-ţi toate cărţile pe masa atomilor meice-ai să câştigi ?care ţi-e marea dorinţă ce vrei ?împarte cu mine ziua victoriei sau măcar taie în min’ un procentnişte minute nişte ore nişte secundedespică burţile nerostirilor până-n tăceridesparte tăierea celor două tăişuri din sabia cuvântului tăurupe rămânerea-n urmă de-ajungeremai noul de mai noul de ou…voi ajunge din urmă planurile zilei dintâi latura stângă lunga faţă a întunericului cu înecarea Oxigenului în H2plimbările tale cu spatele funia ‘nodată în buriculpământuluidedesubtul plimbărilor întâiul răsărit al cuvântului …
(..?)
partea dinăuntru e astfel:tot ce nu e-nafară şi nici la mijloc deci restulpartea de la mijloc e astfel:tot ce n-atinge marginea dinafară a marginii– şi asta doar într-o parteşi tot ce n-atinge marginea diafară a marginii– şi asta în cealaltă partedeci mijlocul partea dinafară e astfel:tot ce n-atinge marginea dinafară a marginiicare separă mijlocul de ceea ce-i este şi interior şi exterior fără a se contamina cu ea prin atingere ca o cunoaştere udă a malului sau o luminoasă cunoaştere a umbreirealitatea e astfel:nici una dintre realităţi nu cunoaşte întreguldecât o realitate exterioară lor şi separată printr-un mijlocdeci printr-o margine
călătorru' 