“Să trăieşti pe Pământ poate fi scump, dar include o călătorie gratuită în jurul soarelui în fiecare an.”- A.B.
…certitudinea ei
Mai sigură decât speranţa…
Privesc cu zâmbet Şi tremur parcă,Visez la noapte şi-n zori de zi sărut luminaCă mi-este dată fără de meritFăr’ datorii.Miop privesc în depărtare şi văd puţin din ce va fi,Şi mă înşel, Constat că altfel bate lumina şi umbra parcă aruncă scenariul meu.Schimbă decorul, chiar schimbă scena…Uimit întâmpin necunoscuţiUn nou vecin, o nouă vorbă… cine eşti vere?Nu te cunosc nici din vedere.Aşa rămân în urmă: pozeAlbum lângă album pe raft.Pe unul scrie un an anume, pe altul cifra a crescut,Şi nu mai ştiu prea multe numePe toate scrie acum trecut.Şi mâzgălesc acum o poză, cu vorbele ce-mi curg din pixCăci roata se învârte încă iar limbile arată fix.Iar gongul bate şi pe dealuri se pierde tristul lui ecouSe-nalţă în văzduh pahare iar oamenii îşi fac urăriŞi-apoi le uită din păcate o mare parte dintre ei;Aşa se vede seara asta din spatele ochilor mei. Că parcă ieri cântam colinde, anul trecut, alatăieri…Ce relativ îmi pare timpulCa văl pe vechiul nost’ pământAlergător se cheamă ziua în maratonul scurtei vieţiMai repede dect suveicaÎn mâna celui ce ne ţeseŢipând, copilul trage aer necunoscând ce’nsufleţireA pus în pieptul lui PreaNaltulUn abur ce curând va trece.Pe latul palmei pun măsura şi iată că se potriveşteExact atâta-i, spun bătrâniiUn lat de palmă – ia priveşte!Departe, linia, orizontul, mustind de raze şi lumină Se înconvoaie sub căldura ce creşte parcă tot mai tareÎmbrăţişând pe coaste dealuriŞi lutul lor, şi neagra tină,Apare firav firul ierbii şi floarea ce avea s-o ţină.Dar cursa merge mai departe, pe partea cealaltă: căldură.Şi răsărind pe după seară, se scutură frumoasa floareŞi-n furcă se întoarce fânulŞi nu întreabă de îi pasăŞi nu îi pasă de o doare. Mai sigură decât speranţa că mâine iarăşi o s’aparăCă munţii sunt înalţi şi trainiciCă iarna-i frig şi cald la vară;Ne e tăcuta destrămareTrecând cu toţi prin vama vremii…Un praf, un abur în balanţăÎn cumpăna dintre milenii.
Pingback: Calatorru | FocusBlog