…viclenia ei

Scripeţii morţii

 

Înfloriseră în babilon grădinile

suspendate cu trudă pe scripeţi

se delectau dimineţile prinvind

ţinând norii departe

poruncind să nu plângă

ca să nu putrezească funiile.

 

Scârţâiau scripeţii sub povară…

Printre bulgării păgâni ai semilunii fertile

Rădăcini din pomul vieţii

se certau printre cititorii în stele

dacă să creadă mai mult în viaţa veşnică

sau că se convertească la putrezire.

 

Am salvat funiile…

Grădinile au rămas suspendate

 

Între rugina scripeţilor şi florile de piatră

pe care din când în când strănutând

Cerul le-a umplut de rouă

Am salvat funiile poruncind norilor să tacă

oprind roua strănutului

sorbind canalele din apă.

 

Cât de sus te-am înălţat babiloane …

Cum să strănute soarele sub tine?

s-au ofilit sub umbra ta grădinile

cu funiile uscate-n cioc îmi zbor cocorii

năuciţi cum au putut aştepta

fără să ţipe albilor că-i prea târziu…

…şi-au început să plângă norii.