Scripeţii morţii

 
Înfloriseră în babilon grădinile
suspendate cu trudă pe scripeţi
se delectau dimineţile prinvind
ţinând norii departe
poruncind să nu plângă
ca să nu putrezească funiile.
 
Scârţâiau scripeţii sub povară…
Printre bulgării păgâni ai semilunii fertile
Rădăcini din pomul vieţii
se certau printre cititorii în stele
dacă să creadă mai mult în viaţa veşnică
sau că se convertească la putrezire.
 
Am salvat funiile…
Grădinile au rămas suspendate
 
Între rugina scripeţilor şi florile de piatră
pe care din când în când strănutând
Cerul le-a umplut de rouă
Am salvat funiile poruncind norilor să tacă
oprind roua strănutului
sorbind canalele din apă.
 
Cât de sus te-am înălţat babiloane …
Cum să strănute soarele sub tine?
s-au ofilit sub umbra ta grădinile
cu funiile uscate-n cioc îmi zbor cocorii
năuciţi cum au putut aştepta
fără să ţipe albilor că-i prea târziu…
…şi-au început să plângă norii.
 

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s