îşi pusese un deget pe buză pe buza de jos către colţ peste ruj peste orice-ngrădire chiar peste şoaptele întunecate ale tăcerii *
ceara consumă proiectele mainii scriind undeva pe-un perete undeva pe-un şerveţel undeva într-o poezie de dragoste sub privieliştea frunzelor prinse de iarna dansand pe masa cantecului de jazz îmbătate de aroma stradală a unei staţii prinsă de-un afiş… *
a ajuns acolo ca o flacără de cafea măcinată prinsă cu lipici de geamul unui ochi *
am oprit langă o buză întredeschisă „mai sunt 5 minute” pe urmă o să vină autobuzul şi-am să mananc autobuza în loc de ciocolată langa cafea *
din oprire-n oprire degetul peste ruj mi-a devenit puls *
nu mai eram cand s-a uitat altcineva pe geamul altui ochi după aşteptarea ce alerga să prindă sub afişul unei buze întredeschise sub deget ultima şoaptă ce merge spre casă
Arhive pe etichete: tablou
feb.3
nov.28
cu gandul pe sub brad
Cum încape pe peretele timpului nemărginita bogăţie a nemeritatei Lui îndurări înrămată în bunătatea Lui faţă de noi, nu ştiu…
Viaţa-i un brad (de Crăciun) care-şi tot îngustează varfu’ pană ‘ntr-o stea;
Importat e să fii copil – acolo la bază e mulţimea cadourilor.
Printre milioanele de secunde înţepătoare plouă cu globuri şi mai găseşti învelită în tot felul de paradigme, înrămată în tot felul de umbre, ciocolată…
Înrămată în galeria aceasta e însăşi galeria, însă fără efortul de a privi în sine însăşi nu-şi prea dă seama nici măcar în preajma Crăciunului, cand găseşti peste tot reprezentări ale realităţii…
mart.24