st1900.jpg
 
Albul era vărgat cu dungi negre Plictiseala a strigat către varietate
Dar mi-a pătat albul
Ce ciudat mă simt cu dungile pe mine
Toate sunt îndreptate în sus şi-mi amintesc de tine
Când mi-ai făcut cadou cămaşa era imaculată
Ieri am observat alte dungi Dar astea erau diferite Erau de aceeaşi grosime
Dar nu mai erau în sus ci pe orizontală spre stânga şi spre dreapta.
Am vrut doar să mă joc Dar m-am ales cu nişte dungi în formă de gratii
Care mi-au încătuşat albul
Am impresia că sunt şi în afara lor şi înăuntru Şi trăiesc un sentiment contradictoriu
Mă şi enervează dar mă şi atrag
E creaţia mea Şi câteodată îmi place şi-mi zic că e prea mult alb
Câteodată mă strânge din toate părţile Şi-aş vrea să-l scutur de pe mine.
Să fie până la urmă o chestiune de obişnuinţă???
Sau e doar un joc cu gratii?

 

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s