Jocul şi gratiile

 

 

Albul era vărgat cu dungi negre Plictiseala a strigat către varietate

Dar mi-a pătat albul

Ce ciudat mă simt cu dungile pe mine

Toate sunt îndreptate în sus şi-mi amintesc de tine

Când mi-ai făcut cadou cămaşa era imaculată

Ieri am observat alte dungi Dar astea erau diferite Erau de aceeaşi grosime

Dar nu mai erau în sus ci pe orizontală spre stânga şi spre dreapta.

Am vrut doar să mă joc Dar m-am ales cu nişte dungi în formă de gratii

Care mi-au încătuşat albul

Am impresia că sunt şi în afara lor şi înăuntru Şi trăiesc un sentiment contradictoriu

Mă şi enervează dar mă şi atrag

E creaţia mea Şi câteodată îmi place şi-mi zic că e prea mult alb

Câteodată mă strânge din toate părţile Şi-aş vrea să-l scutur de pe mine.

Să fie până la urmă o chestiune de obişnuinţă???

Sau e doar un joc cu gratii?