îşi pusese un deget pe buzăpe buza de jos către colţpeste rujpeste orice-ngrădire chiar peste şoaptele întunecate ale tăcerii* ceara consumă proiectele mainii scriind undeva pe-un pereteundeva pe-un şerveţelundeva într-o poezie de dragoste sub privieliştea frunzelor prinse de iarna dansand pe masa cantecului de jazzîmbătate de aroma stradală a unei staţii prinsă de-un afiş…* a ajuns acolo ca o flacără de cafea măcinată prinsă cu lipici de geamul unui ochi* am oprit langă o buză întredeschisă„mai sunt 5 minute”pe urmă o să vină autobuzul şi-am să mananc autobuza în loc de ciocolată langa cafea * din oprire-n oprire degetul peste ruj mi-a devenit puls * nu mai eram cand s-a uitat altcineva pe geamul altui ochi după aşteptarea ce alerga să prindă sub afişul unei buze întredeschisesub deget ultima şoaptă ce merge spre casă
de ce mă depăşesc cuvintele tale ?staţie în care nu opreşte autobuzul nor lipsit de ploaie c-o parte luminoasă şi una umbrită (de el însuşi) nedând voie părţii celeilalte s-o întrepătrundătu eşti mişcare eu undă… de ce trec cuvintele tale prin mine ?vânt pentru porumbul coceni direcţii umblate haihui într-o gară noapte trecută prin coastele zilei neoprită şi necompostată fugară nu ajung la mine şi nici eu la elecuvintele tale se opresc într-un prag de tăcere cu degetul pe soneria memorieişi-a timpului de citit romane poliţişte pană la capăt final în care cuvintele tale m-ajung dintr-o dată de ce ne dăm întâlnire numai acoloîn cafeneaua cuvintelor însoţite de apă gratis şi la discreţie cu gheaţă cu lapte cu zahăr de ce doar acolo ne dăm întâlnire ?citesc cartea geamului matematica orei şi-aştept autobuzul cuvintelor tale roțile ce se-nvârt în neştire
călătorru' 