Nu există culori!

…există doar Lumină! 🙂

lumea merge ‘nainte

când spre dreapta când spre stânga
oamenii merg înainte
mersul ei şi-l prind în ţeluri
eu li-l prind doar în cuvinte

picurii de pe umbrele s-au oprit
că nu mai plouă
într-o strângere de mână
s-au prins două

din umblarea ei ciudată
frunza s-a oprit în verde
o să meargă mai departe
şi-o să cadă spre maro
(ca al toamnei indigo)

umple golul de prin sticle
sorbitura cu-nsetare
umple golul din pahare
însă golu’ ascuns în tine
nu mai pare să se umple
nu dispare

când spre stânga când spre dreapta
mâna face semne line
revederi zidite-n ţeluri
ce-s descrise în cuvinte
când ştiute şi-nţelese
când ascunse şi străine

stelele se torn în forme
şi de-argint şi de clipită
lumea-şi poartă mersul iute
şi de trecerea-i grăbită
stă lipită

alternativă

… ne tot mirăm de mirarea lor: perspectivei lor largi le oferim ca alternativă perspectiva noastră îngustă (inCorectă şi-adâncă)

o singură culoare

frunzele toamnei cad din sufletul întins spre cer asemenea ramurilor de copaci

frunzele trecerii

colorate în atelierul vieţii îmbrăţişează cu regăsire pământul din care au crescut

fără să fie ce au ajuns îmbrăţişează cu dor şi ură

agăţată de codiţele lor lipite de etichete

tutuşi atât de clare

atât de colorate

atât de sentimente

s-a aşezat peste frunzele ce cad din sufletul meu roua dimineţii

bruma

iarna

o singură culoare