o altă noapte (neBuna)

Coboară peste genele mele închise,

coboară peste lume şi sate

Prin vreme şi flori, pe nori şi terase

Se împleteşte’ntruna, se coase.

Fără ace şi lână şi fire, fără mâini şi degete dibace

Fără de sunet coboară’n uimire…

În suflete triste ca vatra prea rece,

Coboară mereu către seară şi trece…

Liniştită cu mantia târâş

Peste lună

Îşi adună în poală nebună,

Mătănii de stele

Cu degete lungi le numără-ntruna

Coborâta, liniştita, ocrotitoarea noapte

 

Nebuna.

Şi-a făcut obiceiul încrustat pe călcâie

Să se-ntoarcă în fiece seară

Ca o îndrăgostită-n amurg,

Ca un soldat inflăcărat prin iubirea de ţară.

Publicitate