Arhive pe categorii: limbi vinovate

câinele d pază al persoanei

Standard

tace k umbra prelung
urletul lupilor
face să se cutremure
sufletul ascultătorilor
vorbește k orice om
face greșeli gramaticale
miaună lingușeli & prefăcătorie
cu cheia si bemol minor
încearcă să deschidă
dulapul celorlalte costume

duminica se joacă-n oglindă
cu lasso-ul aureolei ce-i cade
d p tâmple p gât c retează
aerul respirabil al weekendului
umblă k umbra lichidă
cu formă fixă în răstimpul
pauzelor k un pol magnetic
în apropierea luminii
cu halat alb d doctor
cu rol învățat p d rost în
inima scenei cu tub d oxigen
în marele ocean
al vieții

rareori pare om alunecos
k un melc cu ventuze d
caracatiță înțepăcios k un
cactus p care scrie
give me a hug protestatar
cu pancartă atârnândă
rujată cu scrisul unui cuvânt
în formă d buze
rujată cu sărutul luminii
că p lume există și dragoste

cu teama de-a n-o lua la fugă
se plimbă p sine în lesă
se linge în palmă
se marchează p sine k teritoriu
cu granițele lătratului se prezintă
câine d pază al persoanei
dă bucuros din coadă

clopotul desculț al copilăriei

Standard

clopotul copilăriei bătea asfințitul
îl bătea cu ciudă – în ciuda regulilor
că dăduse prea repede ortu` popii
prea rpd și fără să ceară voie
fără să se consulte cu nimeni

preotul clopotniței e absent
la o altă slujbă de înmormântare
planurilor din tinerețe le-au murit
bateriile la priveghi sunt prezente
doar lumini stinse ce se-nfioară
cu străluciri intermitente

când clopotul love-ște tăcerile vremii
se-nțeapă în cioburile secundelor
picioarele desculțe ale acestei
(de)scrieri

278427143_452211109992668_8029927932684996401_n

emoția

Standard

emoțional vorbind sunt o rană
m-a rănit nașterea chiar la-nceput
și dau cu tot felul d creme
peste pojghița ce stă să se usuce
și vine dimineața cu autobuzul unei
noi zile sau uneori desculță cu
zgomotul zorilor la su`braț
și rupe rana de parcă-i hristosul timpului
ce-mparte cina cea de taină
cu mine

emoțional vorbind nu cred k mă voi
vindeca vreodată
și parcă văd că p când o să ajung
de nu se mai vede din mine decât cicatricea
vine învierea și-o iau d la capăt
iar gândul ăsta mă emoționează
până la sânge și-i aud bătăile
până la rană
278780178_342534721087312_8920945189946353780_n

Citește restul acestei intrări

casa d bilete a istoriei

Standard

m-am udat la picioare prin iarbă
desculț plimba roua dintr-o parte în alta
pașii mă poartă k pe-o valiză cu vreascuri
mă opresc în dreptul îngerului
și bat la aripa lui deschisă
geam luminos al casei d bilete

el stă d vorbă cu celălalt – mă ignoră
eu bat fără încetare
lumea începe să măsoare timpul
după bătăile mele
aripa lui deschisă k o tabelă de marcaj
arată scorul spre tunelul d piatră
al unei grote

grădinarul ceartă o femeie
niște pescari își schimbă meseria
piatra rotundă se orizontalizează
din popor în popor până la mine
mi-aș lua bilet dar îngerul mă ignoră
aripa lui întinsă arată
într-o singură direcție

foamea unui nou început

Standard

vine îngerul și(mi) zice 
nu plânge! hei!
de ce? de ce nu? îi răspund
oricum astea nu-s lacrimi
nu-s lacrimi
ci dovezi ale învierii!

se apropie devremele
dimineața k lumina unui înger
întors cu spatele
și-i zic
nu fi laș! întoarce-te cu fața
cu fața – să-ți văd lacrimile
se răsucește p călcâie îngerul
ca-n niște balamale d lumină
ce scârțâie spre mine
un cântec

vine îngerul spre mine
țapăn k o ușă deschisă
cântând din mâner k din fluier
strânge la piept fâșiile d pânză
smirnă-i curge p degete
nu zice nimic și pleacă
să le dea de mâncare
istoriei

cântec învelit în înger

Standard

k para-n foc era lumina
o plăsmuire glăsuind
nu este aici! aici e locul
culcușul d hotel străin
veniți vedeți că gol e patul
d moartea-n care El a stat
o fracțiune d secundă – ba
s-ar putea
chiar mai puțin

nu este aici! aici e locul
săpat d altul pentru el
cu coasa dălților d piatră
și legea neschimbată-n veci
că datorați clipita vieții
și morții-i datorați tribut
culcușul vostru d lumină
și casa voastră cea de lut
ce nu pare a fi grădină
nici bulgăre contrafăcut

îl cheamă iosif p străpânul
acestei grote-mbălsămate
și când îi va veni momentul
să fie așezat p spate
va porunci zâmbind spre ceilalți
bărbați femei mironosițe
îmbălsămarea să-nceteze
să nu-l îmbrace-n ea k robă
ci să-i așeze pernă simplă
o piatră învelită-n giulgiu
vedeți fâșiile d pânză – îmbălsămată
amintire – rămase-n urmă să proclame
să strige și să dea d știre

k nu-i aici! aici e locul
săpat în spațiul timpului
că-n lume nașterea își are
culcușul ei la sânul vremii
și moartea-și are ușa spartă
oricât de mare i-ar fi fala
k piatra asta ce-mi slujește
k un popas pentru rostire
cu fala ei d piatră mare
cu fala ei de-mpotrivire

k para-n foc aripa-și mișcă
și îngeru-n lumini dispare
k fost o răstignire cruntă
și-a fost și-o tristă `mbălsămare
și-apoi a fost o dimineață
un cântec învelit în înger
și-o strigare

încercuirea

Standard

umbra umbrelor rotundă
îmi umbrește soarele
mersul pașilor p dungă
ochii cu picioarele
tălpile rotundele
privirile blândele
raze razelor d gând
ce veghează păzitorii
timpului de-acum d când
umbra se dedă uitării

cercul roată rotocol
mă veghează cât cuprinde
raza lui d cerc ce-i gol
de-adevăr care mă minte
tot înjur d cântec brut
ce-și așteaptă corzile
și ciupirea d avut
ce umple chitările

umbra umbrelor rotundă
dă târcoale stânelor
lupii urlă într-o dungă
coaja lunii s-o ajungă
să-nvelească soarele
frigul și picioarele
mersul pașilor tiptil
un fitil cu flacără
cântă urlă scapără

întunericul tăcut
cel născut din umbra deasă
ce-i rotundă k o casă
în care trăim p rând
până ne tăiem în coasă
și ne punem plasture
înălțimea aia scundă
umbra umbrelor rotundă

spovedanie

Standard

ah cât urăsc minciuna din poeme
și totuși și totuși mă fac vinovat
tocmai de ascunderea dezvăluirii
precis de exact păcătuiesc
scriind umbre adevărate nu
însăși luminile adevărului
prea dureros d năucitoare
în transparență

pași foșnind

Standard

foșnește pasul zilei
trecând prin mine lin
secunda ei în urmă-mi
rămâne amintire
k sufletul d vânturi
`n pădurile de pin
k apele d viață
în albia unor coaste
k foșnetul d rochii
într-un concert străin

cu foșnet pasul zilei
mă trece p furiș
d parcă am sări iar
garduri de istorii
secunde și momente
buluc d stufăriș
ce-agață pantalonii
și vârfuri de izmene

foșnește pasul zilei
trecând prin mine iar
eu musafir d probă
de-o parte și de alta
cu urme inegale
îmi crește-o formă-n dar
cu foșnet d ciocane
cu urmele
cât dalta

secunde d pauză

Standard

optișpe cincizeci și patru s`ampins
p sine îi optișpe cincizecișicinci
până m-am prins k nici nu se sinchisește
d privirile mele s-a preschimbat în
optișpe cincizecișișapte apoi în
nouășpe două puncte zero zero
zece aprilie în unșpe
patrujnouă la sută în patrușopt
apoi în patru la evidența timpului
la matematica clipei
setată pe minus deși toate cifrele
cresc când în lipsă când în lungime..

am căzut p gânduri d multe ori în viață
spre julire-nainte tolănire printre
elefanții ce țopăie lin
p pânza simetrică a secundei
k atunci când ești mic d statură
și t înalți p vârfuri
k să vezi până departe închiderea
ultimului moment
soneria ce curmă cu pauză
ora de istorie

primăvară vecină

Standard

răsar bombe gălăgioase
din seninul nopții dimineața
se miră că nu-și mai urează
nimeni la nimeni utilizarea
numelui ei – tirajul d noapte
al ziarului se ia la întrecere
cu mitraliera Times NewTimes
Breaking News t rupe ideea
când năvălesc în ochi
imaginile

e plin d saci d dormit în metrouri
se rămâne peste noapte
la biserică devine fluidă limba engleză
p nimeni nu mai interesează
conjugarea verbelor
sora din Belgia devine speranță
nepoții din Anglia gazdele rudelor lor
alungate rămășițele de familie
primesc evanghelii din gura românilor
de-acasă până ieri e o distanță
lungă

răsar adunări de oameni sub poduri
răsar meetinguri sub porumbei albi
răsar ghiocei călcați în picioare
d tancuri răsar ruine în școli
răsar paturi goale-n spitale
răsar ploi de lacrimi sub bombe
cu pumnii în gură..
lapte dat unui viitor mort
sub scâncet..

275044566_2779987828971796_1581031408155725032_n

…[] șșșîî

Standard

aștia zic că nu-i ok
să crezi ceva anume scriind
e mult mai bine
să crezi orice și-n clipa
în care zici că știi c crezi ești
arogant ești nesimțit de-a dreptul
eretic și îngust la minte strâmt
și c fantă d lumină poate
pătrunde prin îngustimea aia
și c tupeu poate acuza
toate celelalte variante
în favoarea uneia
singură singurică

de-aia-i mai bine să taci
dacă nu vrei să mori înainte
d vreme dacă nu vrei
să-ți blocheze conturile p facebook
dacă nu vrei să ți se blocheze sendul
de la postare dacă nu vrei
să fii etichetat portocaliu
cu angry faces în loc d likeuri
în cartea aia a fețelor de o valoare
indiscutabil mai mare decât cartea vieții
despre care
nici nu se știe sigur dacă există – cine
se mai ia astăzi după vechile profeții
dărâmate de împlinire

dacă cumva crezi ceva anume
mai bine-ți înghiți limba mai bine
uiți vocalele din marginile interioare
ale cuvintelor
mai bine orice-i mai bine
decât să faci prostia nebunească
de-a rosti cu glas tare adevărul
acesta blasfemator că viața există
și carte ei scrisă e inclusă în titlu
în capitolele notelor de subsol în
pozele d la lansările d carte în
laicurile amintirilor multimedia în
suspinul și invidia scriitorului
ratat ce-și lasă cartea vieții lui în
obscuritatea sertarului în
necredința aceasta nebunească
a fricii – crez vrednic d demolare
nevrednic..
șșșșîîî..

revelația

Standard

poți scrie (d vrei) trei apocalipse
`ntr-o zi – dimineața la prânz
și seara – oricum nu înseamnă
sfârșit – (dar) asta-i o revelație
p care n-o poți scrie..
e cuvântul rostit care refuză
să se-ntrupeze – fie că-l cânți
mecanic la duș – ca să nu-i uiți
formele cu care te-mbie
fie că-ți căptușești cu el
mintea cenușie a rezervelor
d peste timp

ți-am găsit un trup nou – i-am
spus într-o zi – nu se compară cu
nimic din tot ce-am scris până acum..
și-a dat din cap în semn că nu..

ar fi o apocalipsă pentru el

angajarea

Standard

când mi-au înmânat fișa
p(r)ostului (eu) nici măcar nu
mă trezisem de-a binelea
am traversat lumea k prin vis
d era să dea peste mine punctul
culminant al alarmei

m-au numit responsabil cu nimicurile
nu mi-au scris nimic la salariu
nu mi-au dat să semnez nimic
eu nu (i)am întrebat nimic și am
plecat glonț fără să las nimic
să m-abată de la marea trimitere
de-a nu lăsa nimic nefăcut din nimicurile
lumii

n-am făcut nimic de atunci
nimic altceva decât datoria

Nuți trage sufletu` d șireturi

Standard

după c alergi
după vânt d câteva ori
nu-ți mai vine să te grăbești
..Nuți
îți zici cu dojană
privind noaptea
d duminică-ncoace
cum aleargă k o felină
k un leopard înstelat
k o panteră a cărei goană
d weekend
tocmai se termină

noroc că în vis
timpul seamănă mai mult
c-o chiuvetă înfundată
cu vârf amețitor
peste care-ți îndeși
podul palmei
k și cum în ultimul strop
ar fi ziua de luni
și reîncep bursele
cursele
goanele
vânturile
viețile

dar tu știi deja scorul
d dățile trecute
și nu mai alergi..
frumoasa Nuți e o
himeră
și-o vezi
doar dacă nu t
apropii