Arhive pe etichete: autobuz

în staţia unui afiş

Standard
îşi pusese un deget pe buză
pe buza de jos către colţ
peste ruj
peste orice-ngrădire
chiar peste şoaptele întunecate ale tăcerii
*
ceara consumă proiectele mainii
scriind undeva pe-un perete
undeva pe-un şerveţel
undeva într-o poezie de dragoste
sub privieliştea frunzelor prinse de iarna dansand
pe masa cantecului de jazz
îmbătate de aroma stradală
a unei staţii prinsă de-un afiş…
*
a ajuns acolo ca o flacără de cafea măcinată
prinsă cu lipici de geamul unui ochi
*
am oprit langă o buză întredeschisă
„mai sunt 5 minute”
pe urmă o să vină autobuzul
şi-am să mananc autobuza în loc de ciocolată
langa cafea
*
din oprire-n oprire degetul peste ruj mi-a devenit puls
*
nu mai eram cand
s-a uitat altcineva pe geamul altui ochi
după aşteptarea ce alerga să prindă
sub afişul unei buze întredeschise
sub deget
ultima şoaptă ce merge spre casă
Publicitate

cu autobuzul spre cafenea

Standard
de ce mă depăşesc cuvintele tale ?
staţie în care nu opreşte autobuzul
nor lipsit de ploaie c-o parte luminoasă
şi una umbrită (de el însuşi)
nedând voie părţii celeilalte s-o întrepătrundă
tu eşti mişcare eu undă…

de ce trec cuvintele tale prin mine ?
vânt pentru porumbul coceni
direcţii umblate haihui într-o gară
noapte trecută prin coastele zilei
neoprită şi necompostată fugară

nu ajung la mine şi nici eu la ele
cuvintele tale se opresc într-un prag de tăcere
cu degetul pe soneria memoriei
şi-a timpului de citit romane poliţişte
pană la capăt
final în care cuvintele tale m-ajung dintr-o dată

de ce ne dăm întâlnire numai acolo
în cafeneaua cuvintelor
însoţite de apă gratis şi la discreţie
cu gheaţă cu lapte cu zahăr
de ce doar acolo ne dăm întâlnire ?
citesc cartea geamului matematica orei
şi-aştept autobuzul cuvintelor tale
roțile ce se-nvârt în neştire

povestea 8 (bilete de drum)

Standard

de data asta e altă poveste – mereu, nesfarşit şi-ncontinuu

cu un capsator şi-un carton

nişte cifre ce n-au înţeles altul decat cerneală pe dos

în coordonatele unei priviri ce ştie unde e stanga şi dreapta

unde e sus şi unde e jos


se face că se plimbă pe străzi fără bilet

nepăsător la capsatorul rămas în vagon

s-a legat la şiret ca să se bucure de libertate

şi merge pe jos cu mijlocul de transport în comun

cu cartonul expirat în buzunar

mereu mai uzat, mereu bun


e-o poveste cu oameni prin ea presăraţi ca semne de punctuaţie

unii sunt parantezele dintre mersuri

ca staţiile de autobuz

iar alţii sunt virgule printre versuri

tăcerile cu ajutorul cărora conversa


vorbea cu el şi cu ei deopotrivă

personaj şi poveste mereu

prin el trecea timpul ca-ntr-o remiză

în care mori pas cu pas cat eşti viu

pana e scos aparatu’ din priză


pe deasupra zbor păsări spre casă

în urmă se-aude un pas cam grăbit

ce trece  în urmă şi povestea o lasă

paralelă pe harta unui cerc nesfarşit


capsatorul a întalnit cartonul

l-a prins în întalnirea lui

şi ca pe-un final de poveste

l-a găurit