…tranşeul 

E noapte-afară, n-o să ies
E frig şi colţi ce-aşteaptă prada
Prin colţuri strâmte de mister
Mă tem, şi cred că n-o să-nving
Tendinţa de-a rămâne un stingher.
 
Cum am păşit afar’ din leagăn
Am fost legat în scutec strâmt
Şi părăsind copilăria am agăţat-o sus în cui
Cui nu i-a  fost vreodată frică când a’ncercat un lucru nou,
Că nu o să-şi rănească paşii trecând prin sârma cea cu dinţi
Că nu-i acol’ nici un pericol, mi-e greu să cred,
Dacă mă minţi?
 
  Mă voi lupta cu bezna nopţii de-ar fi s-o sparg în pumnii goi –
Scria pe-o foaie de jurnal, pierdută-n pod printre hârţoage;
Dar când şopti prin bârne vântul o vrajă ce-ngheţă fitilul,
Cu toată vârsta mea uitată am regăsit în min’ copilul.
Şi m-a purtat cu tremur mâna spre bzunarul de la piept
Spre acea cutie de chibrituri ce-am pus-o acolo într-o doară…
Lipit am stat lângă perete
Târând un băţ pe zidul nopţii
Mă devora cumplitul vierme
Cu ochii negri ca şi tina
Şi astăzi se mai vede semnul târâşului făcut de băţ
Tranşeu născut în disperarea
De-a redescoperii lumina.
 
O buchisire pe’ntuneric
Nu era timpul pentru şcoală
Şi totuşi eu simţeam că-nvăţ.
 

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s