gazda orbită de oaspeți

locuim în ochii unui străin:
felul lui de-a vedea e lumea noastră
și-atunci când câte unul dintre noi
moare
se-aude vag piatra unei inscripții
rostind: piei din ochii mei!
caută-ți altă lume
alt ochi!
fii oaspetele unei alte priviri
fii umbra altei imagini!

locuim în ochii necunoscuți ai unui străin
în oglinda neclară a unui suflet
fiind o simțire
frunza unei flori colorate
tulpina unei frunze
văzute întâmplător de lumină

locuim într-o privire necunoscuți
încă de ochi
privirea unui necunoscut cu un
fel de-a vedea
nevăzut încă de noi
îngropați sub inima de piatră
a unei inscripții
ce strigă: piei din ochii mei
privire ce mă găzduiești
ce mă orbești
ce mă vezi fără să te vad…

Publicitate

corăbii second hand

…te cunosc doar din spusele altora
ca pe-o mireasmă fără de floare
ca pe-o recenzie fără de film
doar vorbe second hand mi te mâzgălesc în ureche și ochi
doar gândurile mâinii tale mă țin de mână
strecurându-se printre degete ca o ploaie
căzută din cer sau o lacrimă
dintr-un ochi nevăzut…

strădanie sărată de pe marginea frunții tale
sau ce știu eu a cui…

dacă palmele tale miros a cui
ce știu eu…?
dacă ești (sau nu) cel mai frumos dintre oameni
nu pot decât să (mă-)ntreb

să compar? …cu cine să (te) compar și-n ce fel?
că oricum nu te cunosc decât din spusele altora, Doamne…
ca pe istoria la care n-am fost martor
de la care-am lipsit ad-literam

sălășluiești în cerurile tale și prin cotloanele obscure ale memoriei
…ce știu eu ce uni-vers e ăla
cu câte ceruri
pe câte straturi
ajuns acolo cu corăbiile astea second hand
ale vorbei
ca o marfă în cufere

și-n hamacul gândului te legeni
zâmbind sub soarele acestei cunoașteri
și-n semnele de întrebare crești o cultură
a viitorului ascuns
în sâmburele primăverii până-n cules
din raza de soare până-n boaba de vin
de-a lungul viei cu mlădiță cu tot

te cunosc doar din vorbele altora
ca pe un munte-ntr-o poză
ca pe o vacanță într-o dorință secretă
sau un secret
ne-mpărtășit încă
la nimeni…

…how old am I?

nu venise îngerul la mine

nici la el..
că l-am întrebat..

 

ştii cum arată,
l-ai recunoaşte?

ai vreo idee
de timbrul vocii lui

ştampilat
e suficient de plătit

ca să ajungă până la noi

prin distanţa asta
de-o poştă

într-o-ntâlnire tăcută
ca o scrisoare..

 

mi-a zâmbit cald
tomnatic 

şi intuiesc oarecum vag
de ce

m-a-ntrebat câţi ani am:

la vârsta mea
(încă) mai cred în îngeri!(?)

 

..probabil că-l aştept mereu..
în altă parte

gloanţele oarbe ale privirii

de după zâmbet zâmbesc demonii

eu al lor ei ai mei

până ce moartea ne va despărţi

crăpătura ochilor vede puţin

după caz după apropiere

degeaba tragi cu ochiul un glonte orb

până în inima universului (meu)

 – doar când plângi poţi cuprinde într-o lacrimă

tot –

 

se-ascund dup’ ascundere

înghesuiţi în tăceri

în adevărul minciunilor ca şişurile

în tecile de piele

sub muşchii-ncordaţi ai coastelor de cuşcă

de jur-împrejur inima unui zâmbet

crescută acolo ca o bălărie

ca un brusture în jungla jocului

„care pe care”

 

zâmbetul e un efort instantaneu

sub al cărui blitz e concepută poza încă

ne-developată a îngerului căzut

de pe-un zâmbet pe-un zâmbet…

 

tre-zi-rea visului în-vi(n)s

mototoleşte visul acesta sau fă-i ceva 

visul acestei lumi atât de coşmar pentru unii

atât de agitat (uneori) pentru alţii

gândul acesta fugitiv pe care noi îl numim istorie

şi-ntr-o fracţiune de veşnicie mâzgăleşte altul 

cu alte culori cu alt colorit

în care fiecare să aibă trei ochi ba chiar patru

câte doi care să înceapă imediat ce se termină primii 

 

ai putea (dac-ai vrea…desigur)

 

dar (tu) ai trecut dincolo de vis

(de-acum te visăm noi pe tine)

şi te mototolim zilnic pe (ne)de-a-ntregul

ne putând să ne scoatem din minte 

gândul acesta ne putând să ne dezbrăcăm

de vis cum am da jos o haină 

şi după orice noapte (în care

fie că visăm fie că nu…ne mai aducem aminte)

ne trezim tot în visul Tău

cu care-o luăm de la capăt

 

şi mototoli  în mototolirea aceea citim 

(şi scriem) într-o limbă nostalgică 

diverse vise

 

 

re-metamorfoză sau metamorfoza-re

„M-am Cuvânt până când Tu…”

 

când nu mă mai cuvânt,

Tu nu…

 

imn…

şi chipu-şi întoarce şi faţa la fel

gelos pe iubirile mele e El

iubirea-i furtună şi ploaie şi vânt

ce-o toarnă-n aridul setosul pământ

o tună-n urechi uneori

alteori o fulgeră–n gând…

 

ca pe-un pom mă străbat îndurările Lui

şi vânturi dar mă foşnesc

mă frământă cu ploaia până-n rădăcini şi

m-aplec să rodesc, m-aplec să mă-nchin

cu ceru-mi sărută tâmpla de dor

de-atâta lumină pe loc mă-nsenin

 

(şi) inima-n mine ştie şi ea

că-i gelos când o dau altcuiva

mă iubeşte cum nimeni nicicând niciodat’

n-a iubit pe pământ,

n-a trăit, n-a visat

şi mi-o spune cu-vântul în ureche şi ochi

tiptil câteodată,

câteodat’ apăsat

 

mă iubeşte cu tunet

mă iubeşte cu foc

mă învăluie-n aer

mă lumină-n noroc

mă aşteaptă-n tăcere

mă cheamă tiptil

mă iartă cu ploaia

dar mereu

dar subtil…

 

ce-i focul?

combinaţii incandescente

ţi-au ars porţile

o relaţie intensă între 1 şi 2

ce se contopesc în flacără

şi braţ la braţ îşi lărgesc hora

într-un soare temporar

într-o stea mult prea trecătoare

într-o căldură devoratoare de noapte

cunună ce încununează mintea

întunecând-o

încântând-o cu limbile ei jucăuşe

cu umbrele de care se dezbracă

în jos rând  după rând 

până nu rămân decât oasele 

cu măduva lor neagră

 

tăciunii amintirii ce-a fost 

slăbiciunea transpirată a torţei

evaporarea de scântei

pe care nimeni nu le numără

nici nu le prinde

nici nu le mai poate a-prinde

vreodată

 

Vă invit la lansare de carte…pe voi, iubitorii de poezie :)

ideal:

Mi s-a-mpietrit inima… da’ nu de mine: căci Tu eşti stânca inimii mele…

omeniRea noastră

o menire specială

omenire omenire

ţi-a fost dată în neştire

cu nemiluita

cum imensul ocean al timpului

îşi picură-n noi zi după zi

avutul: clipita

 

o menire specială

omenire omenire

ţi-a fost… şi îţi e sfială

cum te-adună şi te scoală zorii zilei

de când lumea şi pământul

cum ‘şi-adună înţelesu-n el

cuvântul

 

o menire specială

straturi straturi şi grădină

viaţă-mbălsămată-n vină

omenire omenire

tu pe umerii tăi falnici

porţi cu trudă în neştire

porţi închise şi deschise

porţi în tine o menire

 

o menire specială

oh menire cine cine?

şi-a pus ramuri de finic

înaintea ta pe drumuri

(cum i-au pus şi Lui un pic)

înaintea ta deschisă

o menire-ţi stă mereu

la picior de table sparte

muntele lui Dumnezeu

apogeu

 

e-o poveste cu un înger rău

..dar deja v-am spus prea mult

şi v-a şi zburat gândul în cuibul arhaic
al răzvrătirii

pe care-l recunoaşteţi pe ramurile voastre

zidit acolo din pene de înger
şi lut:

 

penele fosforescente încă
sclipesc intermitent

ca un neon defect

în care pleoapele muribundului har

agonizeză scurt-circuitate
de slava pierdută
a îngerului

 

lutul e roşu şi bate ritmic

în încordarea maximă
de piatră vie

pe care zborul amintirii
noastre

o recunoaşte ca fiind
acolo

 

e-o poveste cu un înger rău

care s-a cuibărit
într-un ou de lut

să nu-l găsească nicidecum
maică-sa şi

să-l pedepsească
la cuminţire..

 

alte poveşti cu alţi îngeri (de-ai mei)

1. https://calatorru.wordpress.com/2011/02/26/printre-balamalele-zborului/
2. https://calatorru.wordpress.com/2008/01/14/adiere-de-aripi/
3. https://calatorru.wordpress.com/2010/05/17/poveste-cu-inger-gri-1-2/
4. https://calatorru.wordpress.com/2010/05/31/ingerul-captiv/
5. https://calatorru.wordpress.com/2010/06/02/pana-de-inger/
6. https://calatorru.wordpress.com/2010/10/23/in-aceeasi-echipa/
7. https://calatorru.wordpress.com/2013/02/07/e-o-poveste-cu-un-inger-rau/
8. https://calatorru.wordpress.com/2014/10/19/how-old-am-i/
9. https://calatorru.wordpress.com/2015/03/07/ingerul-bataie/
10. https://calatorru.wordpress.com/2015/04/16/ajunsul-neajunsului/
11. https://calatorru.wordpress.com/2015/11/06/angelus-transitorius/
12. https://calatorru.wordpress.com/2015/11/30/spre-implinire-deschide-ochii-si-las-o-sa-zboare/

______________________________

• https://calatorru.wordpress.com/2015/04/16/a-cumpara-un-caine-si-reglajul-zoom-al-dialogului/
• https://calatorru.wordpress.com/2015/07/05/pablo-neruda-ingerul-poeziei/

povestea îngerul(ui) surd

(e-o poveste cu nişte îngeri surzi: o răsturnare secetoasă de nori

care pentru a fi în stare să plouă trebuie prima dată să-i uzi)

 

lăsaţi-mă voi îngerilor jos nu mă mai trageţi cu zborurile voastre

ce-s eu cutia cadastră de conservă

traducătorul mutelor aripi cu care jucaţi ping-pong

pe masa asta de lumină prezentă?

 

la sfârşitul zilei îmi vreau plata altfel

o să v-ameninţ zborul cu foarfeca de-o să fugiţi

mâncând pământul şi-o să roadeţi cotoare de săbii

cu tot cu coadă… da da coada aia 

cu care-o să plecaţi între picioare până când

or învăţa aripile să meargă – asemenea celor smeriţi – pe jos

(frumos v-o spun s-o ştiţi frumos)

 

da’ ce? …au luat ei seama la plângerile mele

la zdrăngăneala asta însemnată cu pana unuia dintre ei

ce-am smuls-o cu furie când şi-a întins aripa

s-o rup nu alta – să rămână-n pană de zbor la marginea cerului de ieri

aşa să rămână şi ei cum mă împotmolesc eu câteodată

în pană de idei

 

nu nici poveste n-au luat aminte

la cererea mea tânguitoare fierbinte

şi trag de mine de parcă m-au câştigat la zaruri

de parcă-s nişte prunci care se bat pe daruri

şi strică-ntr-un final jucăriile toate le rup le-mpart între ei

ca soldaţii cămaşa divină

aşa mă-mpart şi trag de mine c-aproape mă rup

– după cum deja v-am spus –

între josul meu şi-al lor sus…

 

 

 

uitare cu alţi ochi

te duc în peşterile lipsite de lumină

ale memoriei

ca pe o pradă de război

bucată cu bucată

în care nu ştiu cum pe întuneric

pe pipăite găsesc mereu ceea ce caut

cu inventarul gândului lopată

 

cu ce te duc acolo şi-n ce fel

nu pot să prind cu ochiul o poveste

parcă-s în tren şi în fereastră oşti

gonesc războie care se distrug

într-o victorioasă-nlănţuire

şi cuibăresc în min(t)e tot mereu

aripi şi ouă calde de uimire

 

uitarea ea asemenea ruginii

capitonează glasul care cheamă

cu demiurg cuvânt ce nu-i supus rostirii

făuritoarea pradă de război

cu care iar mă lupt ‘cercând victorios

ne mai contând cum ai ajuns acolo

să te adun si să te-aduc ‘napoi