Arhive pe categorii: poezia crestinismului meu

adică o interpretare şi o perspectivă subiectivă şi versificată a creştinişmului

gazda orbită de oaspeți

Standard

locuim în ochii unui străin:
felul lui de-a vedea e lumea noastră
și-atunci când câte unul dintre noi
moare
se-aude vag piatra unei inscripții
rostind: piei din ochii mei!
caută-ți altă lume
alt ochi!
fii oaspetele unei alte priviri
fii umbra altei imagini!

locuim în ochii necunoscuți ai unui străin
în oglinda neclară a unui suflet
fiind o simțire
frunza unei flori colorate
tulpina unei frunze
văzute întâmplător de lumină

locuim într-o privire necunoscuți
încă de ochi
privirea unui necunoscut cu un
fel de-a vedea
nevăzut încă de noi
îngropați sub inima de piatră
a unei inscripții
ce strigă: piei din ochii mei
privire ce mă găzduiești
ce mă orbești
ce mă vezi fără să te vad…

Anunțuri

corăbii second hand

Standard

…te cunosc doar din spusele altora
ca pe-o mireasmă fără de floare
ca pe-o recenzie fără de film
doar vorbe second hand mi te mâzgălesc în ureche și ochi
doar gândurile mâinii tale mă țin de mână
strecurându-se printre degete ca o ploaie
căzută din cer sau o lacrimă
dintr-un ochi nevăzut…

strădanie sărată de pe marginea frunții tale
sau ce știu eu a cui…

dacă palmele tale miros a cui
ce știu eu…?
dacă ești (sau nu) cel mai frumos dintre oameni
nu pot decât să (mă-)ntreb

să compar? …cu cine să (te) compar și-n ce fel?
că oricum nu te cunosc decât din spusele altora, Doamne…
ca pe istoria la care n-am fost martor
de la care-am lipsit ad-literam

sălășluiești în cerurile tale și prin cotloanele obscure ale memoriei
…ce știu eu ce uni-vers e ăla
cu câte ceruri
pe câte straturi
ajuns acolo cu corăbiile astea second hand
ale vorbei
ca o marfă în cufere

și-n hamacul gândului te legeni
zâmbind sub soarele acestei cunoașteri
și-n semnele de întrebare crești o cultură
a viitorului ascuns
în sâmburele primăverii până-n cules
din raza de soare până-n boaba de vin
de-a lungul viei cu mlădiță cu tot

te cunosc doar din vorbele altora
ca pe un munte-ntr-o poză
ca pe o vacanță într-o dorință secretă
sau un secret
ne-mpărtășit încă
la nimeni…

360

…how old am I?

Standard
nu venise îngerul la mine
nici la el… că l-am întrebat…
 
ştii cum arată, l-ai recunoaşte?
ai vreo idee de timbrul vocii lui
ştampilat e suficient de plătit
ca să ajungă până la noi
prin distanţa asta de-o poştă
într-o-ntâlnire tăcută ca o scrisoare…
 
mi-a zâmbit cald – tomnatic –
şi intuiesc oarecum vag de ce
m-a-ntrebat câţi ani am:
la vârsta mea (încă) mai cred în îngeri!(?)
 
(…probabil că-l aştept mereu… în altă parte)
 

gloanţele oarbe ale privirii

Standard
de după zâmbet zâmbesc demonii
eu al lor ei ai mei
până ce moartea ne va despărţi
crăpătura ochilor vede puţin
după caz după apropiere
degeaba tragi cu ochiul un glonte orb
până în inima universului (meu)
 – doar când plângi poţi cuprinde într-o lacrimă
tot –
 
se-ascund dup’ ascundere
înghesuiţi în tăceri
în adevărul minciunilor ca şişurile
în tecile de piele
sub muşchii-ncordaţi ai coastelor de cuşcă
de jur-împrejur inima unui zâmbet
crescută acolo ca o bălărie
ca un brusture în jungla jocului
„care pe care”
 
zâmbetul e un efort instantaneu
sub al cărui blitz e concepută poza încă
ne-developată a îngerului căzut
de pe-un zâmbet pe-un zâmbet…
 

tre-zi-rea visului în-vi(n)s

Standard
mototoleşte visul acesta sau fă-i ceva 
visul acestei lumi atât de coşmar pentru unii
atât de agitat (uneori) pentru alţii
gândul acesta fugitiv pe care noi îl numim istorie
şi-ntr-o fracţiune de veşnicie mâzgăleşte altul 
cu alte culori cu alt colorit
în care fiecare să aibă trei ochi ba chiar patru
câte doi care să înceapă imediat ce se termină primii 
 
ai putea (dac-ai vrea…desigur)
 
dar (tu) ai trecut dincolo de vis
(de-acum te visăm noi pe tine)
şi te mototolim zilnic pe (ne)de-a-ntregul
ne putând să ne scoatem din minte 
gândul acesta ne putând să ne dezbrăcăm
de vis cum am da jos o haină 
şi după orice noapte (în care
fie că visăm fie că nu…ne mai aducem aminte)
ne trezim tot în visul Tău
cu care-o luăm de la capăt
 
şi mototoli  în mototolirea aceea citim 
(şi scriem) într-o limbă nostalgică 
diverse vise
 
 

re-metamorfoză sau metamorfoza-re

Standard
„M-am Cuvânt până când Tu…”
 
când nu mă mai cuvânt,
Tu nu…
 

imn…

Standard
şi chipu-şi întoarce şi faţa la fel
gelos pe iubirile mele e El
iubirea-i furtună şi ploaie şi vânt
ce-o toarnă-n aridul setosul pământ
o tună-n urechi uneori
alteori o fulgerăn gând…
 
ca pe-un pom mă străbat îndurările Lui
şi vânturi dar mă foşnesc
mă frământă cu ploaia până-n rădăcini şi
m-aplec să rodesc, m-aplec să mă-nchin
cu ceru-mi sărută tâmpla de dor
de-atâta lumină pe loc mă-nsenin
 
(şi) inima-n mine ştie şi ea
că-i gelos când o dau altcuiva
mă iubeşte cum nimeni nicicând niciodat’
n-a iubit pe pământ,
n-a trăit, n-a visat
şi mi-o spune cu-vântul în ureche şi ochi
tiptil câteodată,
câteodat’ apăsat
 
mă iubeşte cu tunet
mă iubeşte cu foc
mă învăluie-n aer
mă lumină-n noroc
mă aşteaptă-n tăcere
mă cheamă tiptil
mă iartă cu ploaia
dar mereu
dar subtil…
 

ce-i focul?

Standard
combinaţii incandescente
ţi-au ars porţile
o relaţie intensă între 1 şi 2
ce se contopesc în flacără
şi braţ la braţ îşi lărgesc hora
într-un soare temporar
într-o stea mult prea trecătoare
într-o căldură devoratoare de noapte
cunună ce încununează mintea
întunecând-o
încântând-o cu limbile ei jucăuşe
cu umbrele de care se dezbracă
în jos rând  după rând 
până nu rămân decât oasele 
cu măduva lor neagră
 
tăciunii amintirii ce-a fost 
slăbiciunea transpirată a torţei
evaporarea de scântei
pe care nimeni nu le numără
nici nu le prinde
nici nu le mai poate a-prinde
vreodată
 

Vă invit la lansare de carte…pe voi, iubitorii de poezie :)

Imagine

semnc grafica

ideal:

Standard

Mi s-a-mpietrit inima… da’ nu de mine: căci Tu eşti stânca inimii mele…

omeniRea noastră

Standard
o menire specială
omenire omenire
ţi-a fost dată în neştire
cu nemiluita
cum imensul ocean al timpului
îşi picură-n noi zi după zi
avutul: clipita
 
o menire specială
omenire omenire
ţi-a fost… şi îţi e sfială
cum te-adună şi te scoală zorii zilei
de când lumea şi pământul
cum ‘şi-adună înţelesu-n el
cuvântul
 
o menire specială
straturi straturi şi grădină
viaţă-mbălsămată-n vină
omenire omenire
tu pe umerii tăi falnici
porţi cu trudă în neştire
porţi închise şi deschise
porţi în tine o menire
 
o menire specială
oh menire cine cine?
şi-a pus ramuri de finic
înaintea ta pe drumuri
(cum i-au pus şi Lui un pic)
înaintea ta deschisă
o menire-ţi stă mereu
la picior de table sparte
muntele lui Dumnezeu
apogeu
 

e-o poveste cu un înger rău

Standard
…dar deja v-am spus prea mult
şi v-a şi zburat gândul în cuibul arhaic al răzvrătirii
pe care-l recunoaşteţi pe ramurile voastre
zidit acolo din pene de înger şi lut:
 
penele fosforescente încă sclipesc intermitent
ca un neon defect
în care pleoapele muribundului har
agonizeză scurt-circuitate de slava pierdută a îngerului
 
lutul e roşu şi bate ritmic
în încordarea maximă de piatră vie
pe care zborul amintirii noastre
o recunoaşte ca fiind acolo
 
e-o poveste cu un înger rău
care s-a cuibărit într-un ou de lut
să nu-l găsească nicidecum maică-sa şi
să-l pedepsească la cuminţire…
 

alte poveşti cu alţi îngeri (de-ai mei)

Standard
  1. https://calatorru.wordpress.com/2011/02/26/printre-balamalele-zborului/
  2. https://calatorru.wordpress.com/2008/01/14/adiere-de-aripi/
  3. https://calatorru.wordpress.com/2010/05/17/poveste-cu-inger-gri-1-2/
  4. https://calatorru.wordpress.com/2010/05/31/ingerul-captiv/
  5. https://calatorru.wordpress.com/2010/06/02/pana-de-inger/
  6. https://calatorru.wordpress.com/2010/10/23/in-aceeasi-echipa/
  7. https://calatorru.wordpress.com/2013/02/07/e-o-poveste-cu-un-inger-rau/
  8. https://calatorru.wordpress.com/2014/10/19/how-old-am-i/
  9. https://calatorru.wordpress.com/2015/03/07/ingerul-bataie/
  10. https://calatorru.wordpress.com/2015/04/16/ajunsul-neajunsului/
  11. https://calatorru.wordpress.com/2015/11/06/angelus-transitorius/
  12. https://calatorru.wordpress.com/2015/11/30/spre-implinire-deschide-ochii-si-las-o-sa-zboare/

______________________________

a-very-old-man-with-enormous-wings-steve-tanner

povestea îngerul(ui) surd

Standard
(e-o poveste cu nişte îngeri surzi: o răsturnare secetoasă de nori
care pentru a fi în stare să plouă trebuie prima dată să-i uzi)
 
lăsaţi-mă voi îngerilor jos nu mă mai trageţi cu zborurile voastre
ce-s eu cutia cadastră de conservă
traducătorul mutelor aripi cu care jucaţi ping-pong
pe masa asta de lumină prezentă?
 
la sfârşitul zilei îmi vreau plata altfel
o să v-ameninţ zborul cu foarfeca de-o să fugiţi
mâncând pământul şi-o să roadeţi cotoare de săbii
cu tot cu coadă… da da coada aia 
cu care-o să plecaţi între picioare până când
or învăţa aripile să meargă – asemenea celor smeriţi – pe jos
(frumos v-o spun s-o ştiţi frumos)
 
da’ ce? …au luat ei seama la plângerile mele
la zdrăngăneala asta însemnată cu pana unuia dintre ei
ce-am smuls-o cu furie când şi-a întins aripa
s-o rup nu alta – să rămână-n pană de zbor la marginea cerului de ieri
aşa să rămână şi ei cum mă împotmolesc eu câteodată
în pană de idei
 
nu nici poveste n-au luat aminte
la cererea mea tânguitoare fierbinte
şi trag de mine de parcă m-au câştigat la zaruri
de parcă-s nişte prunci care se bat pe daruri
şi strică-ntr-un final jucăriile toate le rup le-mpart între ei
ca soldaţii cămaşa divină
aşa mă-mpart şi trag de mine c-aproape mă rup
– după cum deja v-am spus –
între josul meu şi-al lor sus…
 
 
 

uitare cu alţi ochi

Standard
te duc în peşterile lipsite de lumină
ale memoriei
ca pe o pradă de război
bucată cu bucată
în care nu ştiu cum pe întuneric
pe pipăite găsesc mereu ceea ce caut
cu inventarul gândului lopată
 
cu ce te duc acolo şi-n ce fel
nu pot să prind cu ochiul o poveste
parcă-s în tren şi în fereastră oşti
gonesc războie care se distrug
într-o victorioasă-nlănţuire
şi cuibăresc în min(t)e tot mereu
aripi şi ouă calde de uimire
 
uitarea ea asemenea ruginii
capitonează glasul care cheamă
cu demiurg cuvânt ce nu-i supus rostirii
făuritoarea pradă de război
cu care iar mă lupt ‘cercând victorios
ne mai contând cum ai ajuns acolo
să te adun si să te-aduc ‘napoi