„Am văzut (tot) ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!
Ce este strâmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.”
iun.2
„Am văzut (tot) ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!
Ce este strâmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.”
nu sunt doar nişte schiţe verbale
a punctelor de vedere întrerupte-n contur
o caricatură forţată-ntre randuri
un chip aruncat din verigă-n verigă
deformat, fragmentat şi obscur.
conştient sunt că rotundul şi pătratul din mine
o întreagă geometrie revarsă vorbind
ce-mi pare simetric, frumos, bun şi bine
condamnat e de unii sub osandă de fals, mărginaş şi hain.
îmi şopteşte alergarea gâfâită
să îmi las cărăruia şerpuită şi grea
şi s-alerg cu mulţimea-n maratonul minciunii
concurând competiţiei din ea.
ne plouă pe toţi prin umbrele umbrite
picurii judecăţii de sus
în confunzia de chipuri pătate
cu pete-aruncate sau stropi de noroi
importantă-i competiţia cu mine
mai puţin competiţia cu voi