verbule, cuvântule cuibăritule pe limbă zgomotule, voceo cu miez dincolo de sunet sinusoidalule, undo cuibăritule-n ureche aproape fiind vrajo – sintaxo – eticheto crescută în vrejul întortocheat al simbolului mâzgălituro… tăcutule cuibăritule-n ochi stând pe spate lumino fără de soare tu, soare fără de lumină orbule şi orbireo tu, întortocheatule verbule, cuvântule litero formo misterule…
de apă sunt oamenii cu multe forme după chipul dumnezeului de afară şi nu-s de apă că apa stă dreaptă oriunde oricând i se liniştesc valurile i se calmează unda nervoasă dar ei n-au colţul drept nici drept reper nivelul mării acolo… în piept uneori năvalnici ca apele sunt fiii urmaşii urmaşii izvoarelor până-n liniştea deltei alteori nici nu se aude năvălirea în liniştea ca de mormând nu-i niciun zgomot şi-n zgomot nicio curgere din tată în fiu sevă de arbore genealogic pustiu de apă (ne) sunt oamenii vitali din ei se evaporă oxigenul sufletului nostru şi tot cu ei ne spălăm pe mâini înainte de cină – o mână spală pe alta – şoptim aruncând câţiva stropi umani peste scânteile umane ce nemaipomenit ca o sfinţire îmbibată de vină ne ard şi ne udă …la rădăcină
simţiri pătrate îţi stau pe rafturi
depozitarul lor eşti tu
într-o simţire mai mare
aşezată cu înmugurire pe ramura primăverii
ce-şi numără trecerea
cu cercurile ei mici şi interioare
într-o geometrie mai mare
triunghiularăpriviri înlănţuite îţi aşează-n ochi
în portul rotund şi fără de capăt
în care-şi lasă şi-şi ridică pânzele
toate corăbiile lucrurilor
având fiecare îngesuită-n unghere
simţirea
…există mai multe forme ale Cuvântului!
imagine imagine punct tren autobuz staţie de la capăt la capăt măr pară pară mesaje scrisori lumanare creioane culori şi oprire creioane şi staţii staţii de stat şi de dat jos staţii de schimbat şi de mers mai departe mai departe de-aici mai departe de-acum acum acum acum
(e) un fel de nesiguranţă apă pe gheaţă alunecuş o problemă nerezolvată de matematică beznă derdeluş * sunt două fire scurt-circuitate o nepotrivire maioneză tăiată de lingură prin învartire * scara de tren treaptă cu treaptă scarţaie paşi cantă un fior pe şira spinării … să fie asta gara potrivită? pe-aici trece expressul mirării? * două buzunare goale stau de vorbă-n tăcere îşi împărtăşesc secretul goliciunea durerea le caută mana ca mascaţii de la poliţie ca degetul pe listele dispărute mirosind a amintirea celor avute * cu ce îmi voi construi apă minerală? răsună întrebarea în dioxidul de carbon al frunzei cu ce îmi voi recupera lumina? cantă partea nerostit-a penumbrei * voi sta ca un pom în deşertul de oameni pană va veni fulgerul ca un ghid într-o junglă de autobuze să taie din lianele astea de necunoaştere ce cresc maronii şi optuze… * dacă se va găsi pe jos vre-un întrerupător dacă se va găsi cineva fără să-l calc în picioare îl voi păşi ca pe-o scară rulantă întamplă-mi-se ce mi s-a’ntampla! * maine trece repede pe aici mă voi urca în ea fără bilet nu ştiu limba costurilor dar poate-mi va dărui careva (vre-)un interpret
când spre dreapta când spre stânga
oamenii merg înainte
mersul ei şi-l prind în ţeluri
eu li-l prind doar în cuvinte
picurii de pe umbrele s-au oprit
că nu mai plouă
într-o strângere de mână
s-au prins două
din umblarea ei ciudată
frunza s-a oprit în verde
o să meargă mai departe
şi-o să cadă spre maro
(ca al toamnei indigo)
umple golul de prin sticle
sorbitura cu-nsetare
umple golul din pahare
însă golu’ ascuns în tine
nu mai pare să se umple
nu dispare
când spre stânga când spre dreapta
mâna face semne line
revederi zidite-n ţeluri
ce-s descrise în cuvinte
când ştiute şi-nţelese
când ascunse şi străine
stelele se torn în forme
şi de-argint şi de clipită
lumea-şi poartă mersul iute
şi de trecerea-i grăbită
stă lipită
anaconda pe hârtie – şirag de o mie
până-n puf de păpădie
vânturi vin în vie
anaconda-n şerpuire – pierdere-n găsire
până-n ochiul dintre fire
legate-n uimire
anaconda colorat – sfinţenie-n păcat
sufletul de trup e luat
legat dezlegat
anaconda cu ochi mari – cercuri de barbari
tu apari chiar când dispari
spiralat te cari
anacondă denumită – când corn când copită
ura ta ne e iubită
nouă învechită
anacondă şarpe om – cu strămoşul pom
mintea noastră-i o grădină
fruct muşcat de vină
călătorru' 