strălucea cu interiorul în încordare trăsesem perdelele cele groase strălucea cu toate direcțiile îmi învelisem ochii încuiatele pleoape ca o celulă întunecoasă ca un nou stil de viaţă: * interioară ne e toată viaţa întreaga viaţă zâmbită sau plânsă în interiorul gândurilor
o trăim în interiorul privirii o lăsăm să (ne) alerge în(tre) graniţele părerilor şi (pre)judecăţilor acoperişurilor pereţilor cămăruţelor ce ne limitează (spaţiul): întreaga noastră viaţă chiar şi cea exterioară e înterioară:
* dialogul e în(tre) mine şi tine între mine şi noi sub protecţia chefului nostru de a vorbi în interiorul mingii de cer în interiorul cafelei a cunoştinţei şi-a prieteniei noastre în mijlocul limbii ce nu ni se pare străină ce nu ni se pare exterioară
* câteodată sunt(em) în câte-un film altădată în câte-o muzică (sometimes we are in love) fără să putem ieşi din dragoste sau din ura (ei) cu care ne întoarce exteriorul pe dos …sau invers!? din care nu mai putem ieşi nici scăpa nici dori
* în interiorul cântecului în care s-a prins urechea partea interioară a exteriorului a fost coliviată în cuvântul „colivie” tot ce-are în comun în comun interiorul cu exteriorul e uşa geamul şi principiul vaselor al fizicii a’ trecerii * în interiorul curţii se află o oglindă în exteriorul geamului în care am invitat soarele înăuntru şi-am închis storurile el se dichiseşte-n deschideri se nesinchiseşte-n închideri şi se strecoară asemenea ploii în frunze în umbre în pumnii strânși (în bulgări) ai pământului în ochii noştri prinşi în înteriorul privirii prinşi în interiorul orbitelor care se află desigur în interiorul acestei scrieri ce se strecoară chiar acum în ochiul tău în ochiul gândului cu care vezi
Arhive pe etichete: robie
orbite dezacordate
eu nu-s de acord cu Pământul
mereu mă contrazic cu el despre noapte şi seară
eu zic că-i întuneric când închid ochii,
el zice că-i închide când lumina stă să răsară
mă contrazic cu el din orice
chiar şi cu privire(a) la dezacord
eu mă uit la el cu ochii închişi,
el îmi caută privirea ca un nărod
eu nu-s de acord cu Pământul
însă el mă subjugă şi mă robeşte;
iar eu ca să mă răzbun pe robia lui ce mă doare
îl calc în picioare
el mă învârte pe leagănu’ lui
– dar eu nu-s de acord nici cu asta –
… zice că simte-ntr-o parte un gol,
acolo unde cândva i-a fost coasta
aşa mă porecleşte de-o vreme
„coastă străină de mine”
eu îl contrazic mai departe,
până dincolo de viaţă, în moarte
watch (me)
Mi-am prins timpul la mână c-o curea: robia să fie reciprocă !
(dacă el mă are la mână, să-l am şi eu) 🙂
gratii
Care-i forma închisorii tale ?
larga robire
iubind libertatea de toate si toti
m-am trezit captiv singuratatii
sa rup departarile din chei si din porti
cu deschideri fortate-n proportii
si-am fortat pasarile sa-mi iubeasca placajul
ca o tava cu boabe si apa
si-am strigat catre ele sa manance, sa bea
si-au zburat de mirarea strigata
si-am urat ca iubesc
ca doi poli ce-s puternici si contra
navalnice ape in sufletul meu
prea libere-n mers si-n traire
legat sunt de ele mereu si mereu
intr-o larga robire