Arhive pe etichete: iarna

melancolie de iarnă

Standard
pădurea-i aprinsă de-un foc mult prea leneş
ce-n curând va rămâne cenuşă
cu vatra-ngheţată în albul ei cuget
călcată-n picioare de sănii de muget
şi ţinut la distanţă de uşă
*
– rămâi conştiinţă cu suflu-ţi departe
mi-ai pus peste geamuri perdele de gheaţă
mă sperie şi zorii şi tu dimineaţă
rămâi conştiinţă afară
cum scrisul necitit rămâne în carte…-
*
s-a stins focul pădurii lăsând doar schelete
carbonizate în negru de cracă
rămasă-ntre zile ca sabia în teacă
peste tot agăţată cu albul scaiete
cenuşa se mută aici parcă toată…

singurătăţi bătătorite

Standard
într-un tarziu s-a apucat să ningă
ningea cu ganduri albe dorinte înstelate-n dăruire
de parcă iarna toată’ntr-o privire
ne-mbrăţişa cu gandurile-i calde
*
sub strangerea ei mută şi deplină
am început să tremur ca un suflu
oricat de strălucit-ai fi lumină
prinde-ţi căldura măduvă… un cuplu
*
strivesc sub paşi un univers de stele
în galaxia unei străzi înguste
bătătorind singurătăţi prin ele
(sub paşii vieţii repezi ca o dungă)
o cale prin zăpada încă blandă
*
nu se mai vede-n urma mea nimica
de mergem împreună mană-n mană
steluţele par vii mai sclipitoare
trăiesc sub paşi şi parcă nu se strică
*
într-un tarziu a început să ningă
…departe în cupola mea de sticlă
nu auzeam a cerului gandire
bătătorită-n mii de paşi şi-n umblet
nici gerul cum troznea ca foc subţire…

încă mai ninge

Standard

ninge încrucişat

zăpada-i împinsă haotic spre noi

îţi arunc un ochi

tu mi arunci înapoi pe amândoi

ţi-am prins privirea-n palmă

o minune

ce se topeşte asemenea zăpezii

asemenea ciocolatei pe buze


ninge încrucişat

dincolo de balcon

se-nghesuie zăpada-ntr-un pom

zgribulit şi falnic

cu frunza breton căzută prin zgură

alungată din cer

din căldură

noapte albă

Standard

se vede-n pleata pomilor târziul vremii prin ochii aburiţi ai cămăruţei

paralelismu-n spatele căruţei se pierde-n infinitul depărtării


e-o noapte albă ninsă cu lumină cu logodirea lunii – o mireasă

în cămăruţa minţii şi pe masă ‘şi-aşează zâmbetul de sărbătoare


îndepărtate stelele-n tavane se-aprind în creanga stâlpilor sihaştrii

iar strada univers e cu mulţi aştrii, paralelismu-ngheaţă şi dispare


în ochii aburiţi ai cămăruţei surprind  buchetul roşu de lumină

ce-n spate îl aruncă-n alba tină ştafeta nopţii către dimineaţă

doliu în alb

Standard

tot fugind una dupa alta, tot fugind,  frunzele maronii cu ultima suflare-au albit…dimineaţa toate erau in albul doliu…