trage mai aproape de mine drumul damascului cu paşii mei pavează-i curgerea
sau nu, lasă ! nu-s drumurile de aici destul de bune ? tot cu două direcţii, exact ca prăfuita cale ce duce de oriunde acolo
nu-mi trebe’ damasciana stradă de n-o luminază nicio întâlnire ş-apoi ce ? n-am parte-n fiecare zi de-ntâlniri: ba pe scară cu poştaşul ba cu domnul x sau alte litere
de m-oi întâlni cu alfa-omega deodată voi numi pentru totdeauna uliţa aceea cu numele vechiului drum pe care cel orb(it) de lumina ta prin orbire şi-a căpătat vederea prin întâlnire s-a întâlnit
pe cale ca o rădăcină pentru paşii ce nu s-au împiedicat încă umbră pe peretele ridicat împotriva curajului100 de metri garduri şi salturi* liniştea întinsă înaintea rostirilor cursă prinsă în cursa unui şoarece carte în biblioteca raftuluicursă alergată şi caştigată alergată şi pierdută ca pe-un bilet de intrare la film…
* mi-am tăiat calea cu foarfeca ţi-am tăiat calea cu un fel inoportun de aruncat apă peste răceala relaţiei noastre inexistente o, vrei îngheţată?
* ca să-ţi fac loc m-am dat la o parte o parte tu o parte eu să împărţim împărţealaşi-am putea dacă vrei pe apa aia aruncată de mine să ne luăm inima-n dinţi ca pe un biscuite ca pe o prăjitură în timp ce ne dăm cu patinele (pe alegerea alunecoasă)
într-un tarziu s-a apucat să ningă ningea cu ganduri albe dorinte înstelate-n dăruire de parcă iarna toată’ntr-o privire ne-mbrăţişa cu gandurile-i calde
* sub strangerea ei mută şi deplină am început să tremur ca un suflu oricat de strălucit-ai fi luminăprinde-ţi căldura măduvă… un cuplu
* strivesc sub paşi un univers de stele în galaxia unei străzi înguste bătătorind singurătăţi prin ele (sub paşii vieţii repezi ca o dungă)o cale prin zăpada încă blandă
* nu se mai vede-n urma mea nimica de mergem împreună mană-n mană steluţele par vii mai sclipitoare trăiesc sub paşi şi parcă nu se strică
* într-un tarziu a început să ningă …departe în cupola mea de sticlănu auzeam a cerului gandire bătătorită-n mii de paşi şi-n umblet nici gerul cum troznea ca foc subţire…
ce urme adânci inegale şi repezi ce mulţi au călcat pe urmele tale şi-au făcut din ele obiceiuri în viaţăşi cale începutul ei şi lumea-s deodată deşi n-a pornit chiar odată cu tine te-ai ridicat pe câmp într-o groapă să zideşti dintr-un frate ruine n-ai păzit intrarea la uşă berbecul de care n-ai avut grijă cu coarnele-ntoarse ţi-a’mprăştiat fumu’ mancarea ţi-o arse respingerea faţa şi-a’ntors către tine ţi-ai adunat faţa de pe jos toată ruptă mânia ai lăsat-o să fiarbă a crescut repede neagră o iarbă în care fir cu fir se tot luptă
călătorru' 