singurătăţi bătătorite

într-un tarziu s-a apucat să ningă

ningea cu ganduri albe dorinte înstelate-n dăruire

de parcă iarna toată’ntr-o privire

ne-mbrăţişa cu gandurile-i calde

*

sub strangerea ei mută şi deplină

am început să tremur ca un suflu

oricat de strălucit-ai fi lumină

prinde-ţi căldura măduvă… un cuplu

*

strivesc sub paşi un univers de stele

în galaxia unei străzi înguste

bătătorind singurătăţi prin ele

(sub paşii vieţii repezi ca o dungă)

o cale prin zăpada încă blandă

*

nu se mai vede-n urma mea nimica

de mergem împreună mană-n mană

steluţele par vii mai sclipitoare

trăiesc sub paşi şi parcă nu se strică

*

într-un tarziu a început să ningă

…departe în cupola mea de sticlă

nu auzeam a cerului gandire

bătătorită-n mii de paşi şi-n umblet

nici gerul cum troznea ca foc subţire…

Publicitate

încă mai ninge

ninge încrucişat

zăpada-i împinsă haotic spre noi

îţi arunc un ochi

tu mi arunci înapoi pe amândoi

ţi-am prins privirea-n palmă

o minune

ce se topeşte asemenea zăpezii

asemenea ciocolatei pe buze

ninge încrucişat

dincolo de balcon

se-nghesuie zăpada-ntr-un pom

zgribulit şi falnic

cu frunza breton căzută prin zgură

alungată din cer

din căldură

ninge

Frigul de prin ceruri a adus grămadă

zgribulită toată, spuma laptelui.

Cerul e o mamă lumii noastre lată

şi-o hrăneşte rece cu frânturi de stea

cum minţii îi trebe’ bolta înstelată.

Ningere

 

Ninge mărunt.

Nimeni nu a încercat,

nici măcar nu i-a trecut prin gând să numere micii fulgi de nea.

Noi au fost străzile pe care am umblat astăzi

numai că noroiul de pe străzi

nici măcar nu s-a sinchisit sub paşii mei.
Nu înţeleg de ce!?

Nu cu mult timp în urmă era atâta puritate şi atâta alb

în fulgii cernuţi de nori.

Noi cu lumea noastră murdară i-am corupt.

Nenumăraţi fulgi ne-au umplut străzile de alb,

iar noi le-am oferit în schimb noroiul nostru.

Tăcere!

Nici un strigăt de protest, nici un ţipăt.

Netulburată liniştea îşi cerne norii.