Arhive pe etichete: umblet

priponite le umblet, le zâmbet

Standard
cum ne temem de frica însăşi:
nu văd decât negru sub pleoape
îmi văd ochii închişi şi-mi văd orbirea
fără să ştiu ce folosesc în locul lor
sau cum de totuşi văd…
 
am un sentiment de mulţumire
cu o uşoară fantă de teamă
le port şi le trag după mine-n neştire
pe faţă le zâmbet în spate le umblet
prin vene le zeamă
 
aproape am terminat de tradus
poate de-aia mă locuiesc sentimente
e an de recoltă e vorbă de spus
zile priponite-n… evenimente
 

neSimplitatea morţii

Standard
în văile înţelegerii
            în văile simţirii…
o să colindăm împreună potecile
           suferinţei sub paşi
ehe, ar fi prea simplist
să merg(em) aşa, pur şi simplu
            în W-uri
 
 

poetul

Standard
umblă şi acum cu detectorul de metale peste tot umblă
ca un nas de câine dresat cu marele magnetofon apăsat sub butoane
de banda lui magnetică magnetizat
*
e ne bun pentru altceva decât pentru umblet
să detecteze cu aparatul lui sofisticat nişte mine în nişte tine
nişte ceva într-un ceva crăpat
*
neînvins de sinele lui însuşi are doar o singură competiţie – a sa
se caută cu detectorul de metale
prin culegerea lui de-a se afla
*
se găseşte pe sub ascunzişuri se găseşte de cumpărat
se găseşte în licitaţii în amintiri în găsiri în uitat
*
se culege ca pe-o vie în floare şi se-ascunde prin beciuri sub bolte de ani
apoi se cântă prin megafoane din ecou în secundă
turnat în pahar neîncăpător în taler cu bani
*
din umbra lui răsare alt umblet cu un detector de metale drept rădăcină
umbra-i pare luminoasă senină
risipită comoara ce-a adunat
 

Adventure :)

Standard

Tocită cărarea memorie de umblet ‘şi-aşează tocirea.

singurătăţi bătătorite

Standard
într-un tarziu s-a apucat să ningă
ningea cu ganduri albe dorinte înstelate-n dăruire
de parcă iarna toată’ntr-o privire
ne-mbrăţişa cu gandurile-i calde
*
sub strangerea ei mută şi deplină
am început să tremur ca un suflu
oricat de strălucit-ai fi lumină
prinde-ţi căldura măduvă… un cuplu
*
strivesc sub paşi un univers de stele
în galaxia unei străzi înguste
bătătorind singurătăţi prin ele
(sub paşii vieţii repezi ca o dungă)
o cale prin zăpada încă blandă
*
nu se mai vede-n urma mea nimica
de mergem împreună mană-n mană
steluţele par vii mai sclipitoare
trăiesc sub paşi şi parcă nu se strică
*
într-un tarziu a început să ningă
…departe în cupola mea de sticlă
nu auzeam a cerului gandire
bătătorită-n mii de paşi şi-n umblet
nici gerul cum troznea ca foc subţire…

mărgele de gheaţă

Standard
scară de grăunţe
braţe de iubită
degete de floare
scriere pripită:

ca o dimineaţă venită spre seară
ca o ‘mbrăţişare grăbită fugară
ca nişte mărgele făcute din gheaţă
răsăritu’ apune orice dimineaţă
*
joacă de lumină agăţată-n ceară
joacă de cuvinte între „cand” şi  „iară”
joacă făr’ de reguli car’ s-o îngrădească
născută-ntre doruri adormită-n coastă
*
scară de iubire între aici ş’ acolo
trecere grăbită de la noi spre voi
lină liniştită
unu înspre doi…
*
ciuguleşte ziua ciocul nopţii parcă
paşii-mi duşi de valuri frunze-mi par o barcă
iau dintre clipite grăunţele-n mană
şi le-arunc la păsări negre pe sub lună
*
valuri mari de oameni mi le strang la guler
gerul ciuguleşte al căldurii fluier
urc cu scrisu’ scara treaptă după treaptă
ea mă urcă altfel fără să mă-ntrebe
nu mă menajează nici nu mă aşteaptă…

plimbare pe hol

Standard

o caut şi n-o găsesc…

prin dreptul ferestrei dispar anotimpuri cu viteza călătoriei prin tren

mă opresc la fiecare compartiment şi o caut aşa cum citesc romanele pagină cu pagină călcând pe holuri cu umezirea de deget

adorm spre sfârşit(ul) răstignit în uşa rămasă deschisă prin care se pierde încrucişarea linilor în depărtata lor mântuire

deschid închiderea şi nu-i mai găsesc locul – s-a blocat într-o poză clepsidra vieţii; caut popasul neodihnit caut odihna fără să reuşesc să fiu în stare să prind tăcerea în cârligele vorbei

caut şi nu găsesc sfârşitul căutării nici măcar în sărutul de final al scârţâitului cu care trenul îşi târâie paşii şi-şi linge tălpile a căror ameţire îl poartă

pe culmea rugăciunii

Standard

se rupe de mine drumul spre culmi

se verticalizează treptele lipsă

Doamne coboară în mine securi

să ciopârţesc feţele lor de eclipsă


fermoarul tot creşte încet în ruptură

la fel cum desfac jacheta de ploaie

stropii se-aliniază în balta greoaie

şi spală mărunt zâmbetul de pe gură


cu găuri prin ea întinsă pe spate

(ca o plictisitoare bază de date)

stă scara cu burta la soare

lungitul ei orizont geamăna-i plafonare


măcar să umblu pe ape îmi zic

pe culmea unui val să-mi vântur paşii

pe treapta instabilă – inamic

să-şi sprijinească umbletul urmaşii


aruncă-ţi Doamne viţele cu corzi

să crească-n mâna mea o sprijinire

de vorba mea banală să-ţi înnozi

înaltă ca o culme a Ta rostire