cum ne temem de frica însăşi:
nu văd decât negru sub pleoape
îmi văd ochii închişi şi-mi văd orbirea
fără să ştiu ce folosesc în locul lor
sau cum de totuşi văd… am un sentiment de mulţumire
cu o uşoară fantă de teamă
le port şi le trag după mine-n neştire
pe faţă le zâmbet în spate le umblet
prin vene le zeamă aproape am terminat de tradus
poate de-aia mă locuiesc sentimente
e an de recoltă e vorbă de spus
zile priponite-n… evenimente
în văile înţelegerii în văile simţirii… o să colindăm împreună potecile suferinţei sub paşi ehe, ar fi prea simplist să merg(em) aşa, pur şi simplu în W-uri
umblă şi acum cu detectorul de metale peste tot umblă ca un nas de câine dresat cu marele magnetofon apăsat sub butoane de banda lui magnetică magnetizat * e ne bun pentru altceva decât pentru umblet să detecteze cu aparatul lui sofisticat nişte mine în nişte tine nişte ceva într-un ceva crăpat * neînvins de sinele lui însuşi are doar o singură competiţie – a sa se caută cu detectorul de metale prin culegerea lui de-a se afla * se găseşte pe sub ascunzişuri se găseşte de cumpărat se găseşte în licitaţii în amintiri în găsiri în uitat * se culege ca pe-o vie în floare şi se-ascunde prin beciuri sub bolte de ani apoi se cântă prin megafoane din ecou în secundă turnat în pahar neîncăpător în taler cu bani * din umbra lui răsare alt umblet cu un detector de metale drept rădăcină umbra-i pare luminoasă senină risipită comoara ce-a adunat
Tocită cărarea memorie de umblet ‘şi-aşează tocirea.
într-un tarziu s-a apucat să ningă ningea cu ganduri albe dorinte înstelate-n dăruire de parcă iarna toată’ntr-o privire ne-mbrăţişa cu gandurile-i calde *
sub strangerea ei mută şi deplină am început să tremur ca un suflu oricat de strălucit-ai fi lumină prinde-ţi căldura măduvă… un cuplu *
strivesc sub paşi un univers de stele în galaxia unei străzi înguste bătătorind singurătăţi prin ele (sub paşii vieţii repezi ca o dungă) o cale prin zăpada încă blandă *
nu se mai vede-n urma mea nimica
de mergem împreună mană-n mană steluţele par vii mai sclipitoare trăiesc sub paşi şi parcă nu se strică *
într-un tarziu a început să ningă …departe în cupola mea de sticlă nu auzeam a cerului gandire bătătorită-n mii de paşi şi-n umblet nici gerul cum troznea ca foc subţire…
scară de grăunţe braţe de iubită degete de floare scriere pripită:
ca o dimineaţă venită spre seară ca o ‘mbrăţişare grăbită fugară ca nişte mărgele făcute din gheaţă răsăritu’ apune orice dimineaţă *
joacă de lumină agăţată-n ceară joacă de cuvinte între „cand” şi „iară” joacă făr’ de reguli car’ s-o îngrădească născută-ntre doruri adormită-n coastă *
scară de iubire între aici ş’ acolo trecere grăbită de la noi spre voi lină liniştită unu înspre doi… *
ciuguleşte ziua ciocul nopţii parcă paşii-mi duşi de valuri frunze-mi par o barcă iau dintre clipite grăunţele-n mană şi le-arunc la păsări negre pe sub lună *
valuri mari de oameni mi le strang la guler gerul ciuguleşte al căldurii fluier urc cu scrisu’ scara treaptă după treaptă ea mă urcă altfel fără să mă-ntrebe nu mă menajează nici nu mă aşteaptă…
o caut şi n-o găsesc…
prin dreptul ferestrei dispar anotimpuri cu viteza călătoriei prin tren
mă opresc la fiecare compartiment şi o caut aşa cum citesc romanele pagină cu pagină călcând pe holuri cu umezirea de deget
adorm spre sfârşit(ul) răstignit în uşa rămasă deschisă prin care se pierde încrucişarea linilor în depărtata lor mântuire
deschid închiderea şi nu-i mai găsesc locul – s-a blocat într-o poză clepsidra vieţii; caut popasul neodihnit caut odihna fără să reuşesc să fiu în stare să prind tăcerea în cârligele vorbei
caut şi nu găsesc sfârşitul căutării nici măcar în sărutul de final al scârţâitului cu care trenul îşi târâie paşii şi-şi linge tălpile a căror ameţire îl poartă
se rupe de mine drumul spre culmi
se verticalizează treptele lipsă
Doamne coboară în mine securi
să ciopârţesc feţele lor de eclipsă
fermoarul tot creşte încet în ruptură
la fel cum desfac jacheta de ploaie
stropii se-aliniază în balta greoaie
şi spală mărunt zâmbetul de pe gură
cu găuri prin ea întinsă pe spate
(ca o plictisitoare bază de date)
stă scara cu burta la soare
lungitul ei orizont geamăna-i plafonare
măcar să umblu pe ape îmi zic
pe culmea unui val să-mi vântur paşii
pe treapta instabilă – inamic
să-şi sprijinească umbletul urmaşii
aruncă-ţi Doamne viţele cu corzi
să crească-n mâna mea o sprijinire
de vorba mea banală să-ţi înnozi
înaltă ca o culme a Ta rostire
călătorru' 