strălucea cu interiorul în încordaretrăsesem perdelele cele groase strălucea cu toate direcțiile îmi învelisem ochii încuiatele pleoape ca o celulă întunecoasăca un nou stil de viaţă:*interioară ne e toată viaţa întreaga viaţă zâmbită sau plânsă în interiorul gândurilor o trăim în interiorul priviriio lăsăm să (ne) alerge în(tre) graniţele părerilor şi (pre)judecăţilor acoperişurilor pereţilor cămăruţelor ce ne limitează (spaţiul):întreaga noastră viaţă chiar şi cea exterioară e înterioară: *dialogul e în(tre) mine şi tineîntre mine şi noisub protecţia chefului nostru de a vorbi în interiorul mingii de cerîn interiorul cafeleia cunoştinţei şi-a prieteniei noastreîn mijlocul limbii ce nu ni se pare străină ce nu ni se pare exterioară *câteodată sunt(em) în câte-un film altădată în câte-o muzică(sometimes we are in love)
fără să putem ieşi din dragostesau din ura (ei) cu care ne întoarce exteriorul pe dos…sau invers!?din care nu mai putem ieşi nici scăpa nici dori *în interiorul cântecului în care s-a prins urecheapartea interioară a exteriorului a fost coliviată în cuvântul „colivie”tot ce-are în comun în comuninteriorul cu exteriorul e uşa geamul şi principiulvaselor al fizicii a’ trecerii*în interiorul curţii se află o oglindă în exteriorul geamuluiîn care am invitat soarele înăuntruşi-am închis storurileel se dichiseşte-n deschiderise nesinchiseşte-n închiderişi se strecoară asemenea ploii în frunze în umbre în pumnii strânși (în bulgări) ai pământului în ochii noştri prinşi în înteriorul priviriiprinşi în interiorul orbitelor care se află desigur în interiorul acestei scrieri ce se strecoară chiar acum în ochiul tăuîn ochiul gândului cu care vezi
de ce te miri?drumul poate avea un fir logic, pe cind logica nu alege niciodata un drum logic, mi se pare cea mai ilogica disciplina studiata in clasa a noua.cu cit faci afirmatii mai ilogice , cu atit mai logic e sa-i faci praf pe invatati, si logic sa treci clasa pt ca ar fi ilogic sa ramii repetent.si pt ca mintea mea functioneaza logic, as putea sa bat cimpii pina cind nu vom mai deosebi logica de ilogica
Hmm, aici se pare că te-ai lungit puţin cam mult. Per ansamblu te-ai spus prea complet, ceea ce face jocul ceva cam simplu ca să-l joci. Am găsit două strofe pe care – după mine – ar merita să le şlefuieşti (poate chiar în poeme separate): a treia şi ultima. Acestea le-am văzut mai sugestive, mai încărcate de sens.
Şi să ştii că m-am uitat şi la tags şi chiar mă gândeam cum ar fi să le incluzi şi pe ele în joc.
Ma mai lungesc cateodata, iti dau dreptate 🙂 Vorba lui Necula, un comentator p-aci, unele scrieri trebuie „uitate” in caiet. Ma rog… el n-a zis exact asa, da`cam asa ceva.
Cand sunt prea explicit stirbesc tensiunea poetica si diminuez curiozitatea, asa-i?
Am văzut şi mi-am zis că ai rezistenţă bună! Foarte bună chiar! Acum, fie vorba-ntre noi, suporţi, suporţi, dar nu eşti cuier lumii acesteia. Nu tre’ să suporţi chiar tot, mai ales dacă nu are paratrăznet; poate fi fatal la un moment dat. 🙂
M-am gandit de multe ori la vorbele lui Eleanor Roosevelt (eu asa stiu ca sunt ale ei, dar na, se poate sa nu stiu bine 🙂 ) „Nimeni nu ne poate leza fara consimtamantul nostru!”
Mi-a placut de fiecare data cand am reusit sa „nu deschid” sa imi pastrez starea. E un lucru bun zic eu, ca am reusit sa invat (intr-o oarecare masura, desigur) in interactiunea de aici de pe bloguri sa nu reactionez imediat, mai bine sa mai citesc odata, si sa nu ma grabesc sa trag concluzii, sa las omul sa isi spuna „gandul”, impresia, parerea, si sa o las si sa o iau asa, ca fiind gandul, impresia parerea celui/celei care a scris. Si el/ea ca si mine, are dreptul sa se exprime.
End of story! 🙂
călătorru' 
de ce te miri?drumul poate avea un fir logic, pe cind logica nu alege niciodata un drum logic, mi se pare cea mai ilogica disciplina studiata in clasa a noua.cu cit faci afirmatii mai ilogice , cu atit mai logic e sa-i faci praf pe invatati, si logic sa treci clasa pt ca ar fi ilogic sa ramii repetent.si pt ca mintea mea functioneaza logic, as putea sa bat cimpii pina cind nu vom mai deosebi logica de ilogica
Hmm, aici se pare că te-ai lungit puţin cam mult. Per ansamblu te-ai spus prea complet, ceea ce face jocul ceva cam simplu ca să-l joci. Am găsit două strofe pe care – după mine – ar merita să le şlefuieşti (poate chiar în poeme separate): a treia şi ultima. Acestea le-am văzut mai sugestive, mai încărcate de sens.
Şi să ştii că m-am uitat şi la tags şi chiar mă gândeam cum ar fi să le incluzi şi pe ele în joc.
Ma mai lungesc cateodata, iti dau dreptate 🙂 Vorba lui Necula, un comentator p-aci, unele scrieri trebuie „uitate” in caiet. Ma rog… el n-a zis exact asa, da`cam asa ceva.
Cand sunt prea explicit stirbesc tensiunea poetica si diminuez curiozitatea, asa-i?
Am văzut şi mi-am zis că ai rezistenţă bună! Foarte bună chiar! Acum, fie vorba-ntre noi, suporţi, suporţi, dar nu eşti cuier lumii acesteia. Nu tre’ să suporţi chiar tot, mai ales dacă nu are paratrăznet; poate fi fatal la un moment dat. 🙂
M-am gandit de multe ori la vorbele lui Eleanor Roosevelt (eu asa stiu ca sunt ale ei, dar na, se poate sa nu stiu bine 🙂 ) „Nimeni nu ne poate leza fara consimtamantul nostru!”
Mi-a placut de fiecare data cand am reusit sa „nu deschid” sa imi pastrez starea. E un lucru bun zic eu, ca am reusit sa invat (intr-o oarecare masura, desigur) in interactiunea de aici de pe bloguri sa nu reactionez imediat, mai bine sa mai citesc odata, si sa nu ma grabesc sa trag concluzii, sa las omul sa isi spuna „gandul”, impresia, parerea, si sa o las si sa o iau asa, ca fiind gandul, impresia parerea celui/celei care a scris. Si el/ea ca si mine, are dreptul sa se exprime.
End of story! 🙂