Arhive pe etichete: exterior

the inside of the outside

Standard
strălucea cu interiorul în încordare
trăsesem perdelele cele groase
strălucea cu toate direcțiile
îmi învelisem ochii încuiatele pleoape
ca o celulă întunecoasă
ca un nou stil de viaţă:
*
interioară ne e toată viaţa
întreaga viaţă zâmbită sau plânsă în interiorul gândurilor
o trăim în interiorul privirii
o lăsăm să (ne) alerge în(tre) graniţele părerilor şi (pre)judecăţilor
acoperişurilor pereţilor cămăruţelor ce ne limitează (spaţiul):
întreaga noastră viaţă chiar şi cea exterioară
e înterioară:
*
dialogul e în(tre) mine şi tine
între mine şi noi
sub protecţia chefului nostru de a vorbi
în interiorul mingii de cer
în interiorul cafelei
a cunoştinţei şi-a prieteniei noastre
în mijlocul limbii ce nu ni se pare străină
ce nu ni se pare exterioară
*
câteodată sunt(em) în câte-un film
altădată în câte-o muzică
(sometimes we are in love)
fără să putem ieşi din dragoste
sau din ura (ei) cu care ne întoarce exteriorul pe dos
…sau invers!?
din care nu mai putem ieşi nici scăpa nici dori
*
în interiorul cântecului în care s-a prins urechea
partea interioară a exteriorului a fost coliviată
în cuvântul „colivie”
tot ce-are în comun în comun
interiorul cu exteriorul e uşa geamul şi principiul
vaselor al fizicii a’ trecerii
*
în interiorul curţii se află o oglindă în exteriorul geamului
în care am invitat soarele înăuntru
şi-am închis storurile
el se dichiseşte-n deschideri
se nesinchiseşte-n închideri
şi se strecoară asemenea ploii în frunze
în umbre în pumnii strânși (în bulgări) ai pământului
în ochii noştri prinşi în înteriorul privirii
prinşi în interiorul orbitelor
care se află desigur în interiorul acestei scrieri
ce se strecoară chiar acum în ochiul tău
în ochiul gândului cu care vezi
Publicitate

părerile zic că soarele-i verde

Standard

ce vremuri aride ciuruie viaţa

frunza ei verde mijeşte-ofilirea

o sete fierbinte îi curge prin maţe

şi vorbe uscate îi turuie gura


părerile zic că soarele-i verde

potrivit cu desenul făcut de-o copilă

şi arşiţa lui e o stare de viaţă

ce-i ţinută pe loc de-o pastilă


păcatu-i un vierme iar viermii-s deliciu

la fel ca şi praful de piatră măruntă

ajunsă în sânge cu greu-i de stâncă

fărâma-i devine şi mare şi-adâncă


ce muşcă privirea cu ochiul afară

e coaja subţire aparentă şi bună

hrăneşte-ţi de vrei cu viermi rădăcina

dar ascultă mereu şi frunza cum sună


ce vremuri aride ciuruie viaţa

cu gloanţele oarbe – ciuntită privire

trimite Tu Doamne a iertărilor păsări

ciugulească-ne viermii din gând şi simţire