şi prind cu mâinile zborul de fluturenimeni nu-l vede nimeni nu-l ştieîi descos aripile şi le-nşir pe hârtie ca pe-un zbor într-un cer ce-i al meu un cer-colivie…
* poza de aici
strălucea cu interiorul în încordaretrăsesem perdelele cele groase strălucea cu toate direcțiile îmi învelisem ochii încuiatele pleoape ca o celulă întunecoasăca un nou stil de viaţă:*interioară ne e toată viaţa întreaga viaţă zâmbită sau plânsă în interiorul gândurilor o trăim în interiorul priviriio lăsăm să (ne) alerge în(tre) graniţele părerilor şi (pre)judecăţilor acoperişurilor pereţilor cămăruţelor ce ne limitează (spaţiul):întreaga noastră viaţă chiar şi cea exterioară e înterioară: *dialogul e în(tre) mine şi tineîntre mine şi noisub protecţia chefului nostru de a vorbi în interiorul mingii de cerîn interiorul cafeleia cunoştinţei şi-a prieteniei noastreîn mijlocul limbii ce nu ni se pare străină ce nu ni se pare exterioară *câteodată sunt(em) în câte-un film altădată în câte-o muzică(sometimes we are in love)
fără să putem ieşi din dragostesau din ura (ei) cu care ne întoarce exteriorul pe dos…sau invers!?din care nu mai putem ieşi nici scăpa nici dori *în interiorul cântecului în care s-a prins urecheapartea interioară a exteriorului a fost coliviată în cuvântul „colivie”tot ce-are în comun în comuninteriorul cu exteriorul e uşa geamul şi principiulvaselor al fizicii a’ trecerii*în interiorul curţii se află o oglindă în exteriorul geamuluiîn care am invitat soarele înăuntruşi-am închis storurileel se dichiseşte-n deschiderise nesinchiseşte-n închiderişi se strecoară asemenea ploii în frunze în umbre în pumnii strânși (în bulgări) ai pământului în ochii noştri prinşi în înteriorul priviriiprinşi în interiorul orbitelor care se află desigur în interiorul acestei scrieri ce se strecoară chiar acum în ochiul tăuîn ochiul gândului cu care vezi