Arhive pe etichete: interior

uitarea ca o noapte

Standard
stafiile-nserării se leagănă în hinte
şi trag de pleată pomii ca nişte supărate
prin nevăzuta ceartă doar frunzele uitării
dansează un dans haotic
aleargă disperate
 
cu mâinile lor ferme mă-mping
ca pe-o privire
sub pleoapa de crepuscul deschisă peste noapte
şi prin pupila neagră ce freamătă de şoapte
duc vestea mai departe
legat mă dau de ştire
 

the inside of the outside

Standard
strălucea cu interiorul în încordare
trăsesem perdelele cele groase
strălucea cu toate direcțiile
îmi învelisem ochii încuiatele pleoape
ca o celulă întunecoasă
ca un nou stil de viaţă:
*
interioară ne e toată viaţa
întreaga viaţă zâmbită sau plânsă în interiorul gândurilor
o trăim în interiorul privirii
o lăsăm să (ne) alerge în(tre) graniţele părerilor şi (pre)judecăţilor
acoperişurilor pereţilor cămăruţelor ce ne limitează (spaţiul):
întreaga noastră viaţă chiar şi cea exterioară
e înterioară:
*
dialogul e în(tre) mine şi tine
între mine şi noi
sub protecţia chefului nostru de a vorbi
în interiorul mingii de cer
în interiorul cafelei
a cunoştinţei şi-a prieteniei noastre
în mijlocul limbii ce nu ni se pare străină
ce nu ni se pare exterioară
*
câteodată sunt(em) în câte-un film
altădată în câte-o muzică
(sometimes we are in love)
fără să putem ieşi din dragoste
sau din ura (ei) cu care ne întoarce exteriorul pe dos
…sau invers!?
din care nu mai putem ieşi nici scăpa nici dori
*
în interiorul cântecului în care s-a prins urechea
partea interioară a exteriorului a fost coliviată
în cuvântul „colivie”
tot ce-are în comun în comun
interiorul cu exteriorul e uşa geamul şi principiul
vaselor al fizicii a’ trecerii
*
în interiorul curţii se află o oglindă în exteriorul geamului
în care am invitat soarele înăuntru
şi-am închis storurile
el se dichiseşte-n deschideri
se nesinchiseşte-n închideri
şi se strecoară asemenea ploii în frunze
în umbre în pumnii strânși (în bulgări) ai pământului
în ochii noştri prinşi în înteriorul privirii
prinşi în interiorul orbitelor
care se află desigur în interiorul acestei scrieri
ce se strecoară chiar acum în ochiul tău
în ochiul gândului cu care vezi

lucrări interioare

Standard
e plin de schele`n oameni se lucreză de zor
seara-şi zideşte duhul cu-aţipire
şi-adaugă aşa ca de decor
uleiuri de păcate în potire

e plin de schele`n oameni care plac
precum liane strânse de lăuntru
ce-s frământate într-un trup-copac
din vârful de picior până-n gândire
o schelă din întreaga omenire…

e plin de schele`n oameni nevăzute
un furnicar fără furnici …şi totuşi
se zidesc necunoscute
clădiri în care locuiesc o vreme
plătind chiria fără de probleme
e plin de schele`n oameni
şi sunt mu(l)te…

 
e plin de schele`n oameni se lucrează de zor
noaptea-şi zideşte duhul în delire
cu amintirile scânteie în decor
a unor altor stele altor zile

 
năuc priveşte ochiu-n sine însuşi
pe cuiul intuit de-nşurubare
pricepe nu pricepe cu mirare
afluxul de clădiri interioare


părerile zic că soarele-i verde

Standard

ce vremuri aride ciuruie viaţa

frunza ei verde mijeşte-ofilirea

o sete fierbinte îi curge prin maţe

şi vorbe uscate îi turuie gura


părerile zic că soarele-i verde

potrivit cu desenul făcut de-o copilă

şi arşiţa lui e o stare de viaţă

ce-i ţinută pe loc de-o pastilă


păcatu-i un vierme iar viermii-s deliciu

la fel ca şi praful de piatră măruntă

ajunsă în sânge cu greu-i de stâncă

fărâma-i devine şi mare şi-adâncă


ce muşcă privirea cu ochiul afară

e coaja subţire aparentă şi bună

hrăneşte-ţi de vrei cu viermi rădăcina

dar ascultă mereu şi frunza cum sună


ce vremuri aride ciuruie viaţa

cu gloanţele oarbe – ciuntită privire

trimite Tu Doamne a iertărilor păsări

ciugulească-ne viermii din gând şi simţire