Arhive pe etichete: descriere

plasă de fluturi

Standard

 

water-5-600x426şi prind cu mâinile  zborul de fluture
nimeni nu-l vede nimeni nu-l ştie
îi descos aripile şi le-nşir pe hârtie
ca pe-un zbor într-un cer ce-i al meu
un cer-colivie…
 
* poza de aici
 

e aşa rotund-înţepător

Standard
nu pot descrie sentimentul ăsta
e-o stare
veche şi nouă din copilărie
de dinauntru prin oase şi carne
se-afară
curge prin mână emană
ca transpiraţia
 
e-nţepător că doare
da’ mă umple şi mă plimbă
ba în stomac îl simt vierme
ba în inimă vânt
aer înţepător
sfrijit ca vacile lui Iosif în vis
sau a lui Faraon uscate spice
da’ plin
în acelaş timp şi grase
şi goale şi pline
 
să fie vreo înştiinţare sentimentală
vreo foamete
sau vreun belşug de foame?
 

porţile deschise ale duminicii

Standard
ce să (de)scriu, litera
inima literei sau sunetele ei răspicate?
drumul cu tot cu paşii surprinşi macro
într-o poză
salvată undeva într-o amintire
mai degrabă uitarea s-o descriu
rătăcirea mapei – hărţii aceleia –
după care ştiam cum să găsesc amintirea
şi unde
 
acum nici uitarea nu mai ştiu pe unde-am salvat-o
şi fără să păcălesc adevărul
şirul de click-uri m-a’nlănţuit cu zalele lui
ca o realitate mai mare decât actul în sine
de parcă partea poetică n-ar sta spate-n spate cu cealaltă parte
n-ar fi lucrul în sine ochiul şi privirea
 
coastele literei să le descriu?
cum se vede printre ele ca printre scândurile gardului
bătăliile, războaiele, frământarea
dospeşte-n înţelesuri frământarea
şi de-aia câteodată poezia miroase-a cozonaci
iar alteori a vatră
 
pân’ la sadism ţintuirea asta pe foaie n-o doare
n-o sânge şi n-o pregăteşte decât de-nviere
în ochii tuturor acelora în care-s deschise porţile duminicii
ţâţânii înşişi cu dute-vino-ul literei
 

de ce s-ar exclude?

Standard
le extrag frumuseţea în vorbe
le forţez frumuseţea cu forţă
le surprind frumuseţea c’o poză
dacă le descriu mai sunt frumoase
sau frumuseţea descrierii le umbreşte?

completare

Standard

scrierea mea n-o să ştie niciodată c(e)-am scris(-o)

se va uita neînţeleasă la ea însăşi

cu coarnele strânse ale sprâncenelor

prin ocheanul necunoașterii cu care am scris-o

pentru neștiința ei neînțeleasă

Separarea culorilor

Standard

Când (de)scriem despre înviere o omorâm. O limităm în îngrădiri ca pe-un tablou la care-i separăm culoarea de culoare.

Şi cum moartea ne e străină şi-ascunsă, tot aşa şi-nvierea.

the inside of the outside

Standard
strălucea cu interiorul în încordare
trăsesem perdelele cele groase
strălucea cu toate direcțiile
îmi învelisem ochii încuiatele pleoape
ca o celulă întunecoasă
ca un nou stil de viaţă:
*
interioară ne e toată viaţa
întreaga viaţă zâmbită sau plânsă în interiorul gândurilor
o trăim în interiorul privirii
o lăsăm să (ne) alerge în(tre) graniţele părerilor şi (pre)judecăţilor
acoperişurilor pereţilor cămăruţelor ce ne limitează (spaţiul):
întreaga noastră viaţă chiar şi cea exterioară
e înterioară:
*
dialogul e în(tre) mine şi tine
între mine şi noi
sub protecţia chefului nostru de a vorbi
în interiorul mingii de cer
în interiorul cafelei
a cunoştinţei şi-a prieteniei noastre
în mijlocul limbii ce nu ni se pare străină
ce nu ni se pare exterioară
*
câteodată sunt(em) în câte-un film
altădată în câte-o muzică
(sometimes we are in love)
fără să putem ieşi din dragoste
sau din ura (ei) cu care ne întoarce exteriorul pe dos
…sau invers!?
din care nu mai putem ieşi nici scăpa nici dori
*
în interiorul cântecului în care s-a prins urechea
partea interioară a exteriorului a fost coliviată
în cuvântul „colivie”
tot ce-are în comun în comun
interiorul cu exteriorul e uşa geamul şi principiul
vaselor al fizicii a’ trecerii
*
în interiorul curţii se află o oglindă în exteriorul geamului
în care am invitat soarele înăuntru
şi-am închis storurile
el se dichiseşte-n deschideri
se nesinchiseşte-n închideri
şi se strecoară asemenea ploii în frunze
în umbre în pumnii strânși (în bulgări) ai pământului
în ochii noştri prinşi în înteriorul privirii
prinşi în interiorul orbitelor
care se află desigur în interiorul acestei scrieri
ce se strecoară chiar acum în ochiul tău
în ochiul gândului cu care vezi

means of communication

Standard
Dumnezeu se joacă cu oglinda-n oglindă răsfrângându-se pe Sine pe-o rază pe care mi-o bagă în ochi
pe care-o împinge acolo cu instantanee;
orbitoarea strălucire a fotografiilor Lui,
a zilelor şi momentelor ce nu mai pot fi şterse nici luate jos de pe peretele memoriei.

Din oglindă-n oglindă îi trimit înapoi zâmbete
semn că-s mulţumit şi-mi place joaca (asta),
chiar dacă de cele mai multe ori
cu orbitoarea ei descriere nu mai înţeleg nimic
n-o mai înţeleg deloc…

În oglinda ovală a orizontului surogatul jocului sclipeşte a şapte…

Tu nu eşti umbra fiinţei Tale

Standard

Ţi-am găsit umbra lângă pomul plecat

plecat spre cer cu frunza desfăcută,

cu rădăcinile înfipte în eter

cu-ntreaga lui coroană nevăzută.


Te-am căutat şi Te-am găsit umbros;

cum să se lumineze soarele pe sine ?

căzut în lacul drept cu luciul gros

cu umbra lui de raze şi lumine.


Te văd mereu cu degetele ochi,

cu ochii ochi, cu umbra mea căscată

flămândă după trupul Tău necopt

ce cade peste noi cu umbra-i toată.


Te desenez aiurea pe asfalt

cu creta paşilor de jucărie,

să te desprind aiurea de înalt

să te încătuşez cu umbra-Ţi vie.

şhaitan

Standard

anaconda pe hârtie – şirag de o mie

până-n puf de păpădie

vânturi vin în vie


anaconda-n şerpuire – pierdere-n găsire

până-n ochiul dintre fire

legate-n uimire


anaconda colorat – sfinţenie-n păcat

sufletul de trup e luat

legat dezlegat


anaconda cu ochi mari – cercuri de barbari

tu apari chiar când dispari

spiralat te cari


anacondă denumită – când corn când copită

ura ta ne e iubită

nouă învechită


anacondă şarpe om – cu strămoşul pom

mintea noastră-i o grădină

fruct muşcat de vină

fără despre

Standard

mă uit prin vorba ta până în viaţă

ca ‘ntr-o lentilă ce-o aduce aproape

ea e acolo mică şi departe

dar vorba ta îi e cârlig şi aţă


când tu vorbeşti a timpului dezastre

îmi explodează-n carne nişte mine

cum calcă degetele lungi încet pe clape

şi muzica se-nalţă şi-şi revine


nu e totuna să-mi vorbeşti pe note

să-ţi scoţi din buzunare portative

nu-mi desena nămeţi, nu mi desface

ci lasă-i să mă ningă lin pe faţă

pe ochi, pe buze, pe urechi, pe viaţă

prin vorba ta rotundă şi subţire

dilemă

Standard

Mă-ntreb ce mi-e mai greu: să inventez, sau să descriu?

Eşti Personajul principal

Standard

Eşti Personajul principal al Cărţii şi Autorul scriitorilor (nepricepuţi).

Criticii spun c-ai fi fost inventat, uitând că inventivitatea este invenţia Ta, şi vorbele cu care neagă că ai fi Tu li le-ai dat.

De ce să mă gândesc la Tine dacă nu eşti? De ce încerc să te descriu, să te cunosc, fără să mă forţeze cineva?

De ce urând cărările ce mi le pui sub paşi, că-s prea înguste şi prea drepte să le sui, de fiecare dată când m-abat, regret?

Ce, n-am citit şi alte cărţi ce sunt şi au şi ele un erou? Mă-ntorc târziu să recitesc? Şi chiar de fac aşa din când in când, le iau eu vorba capătai? Le răscolesc în fiecare zi cum fac cu vorba Ta?

E textul lor proaspăt şi nou, ca apa care izvoraşte necurmat, cum este textul Tău, ca viaţa ce ai pus-o ‘n el?

Eşti personajul principal al Cărţii şi mult mai mult de atât, şi eşti Eroul meu!