Arhive pe categorii: iarna

ian.30

cale tăiată

Publicat pe de
Standard
pe cale ca o rădăcină pentru paşii ce nu s-au împiedicat încă
umbră pe peretele ridicat împotriva curajului
100 de metri garduri şi salturi
*
liniştea întinsă înaintea rostirilor
cursă prinsă în cursa unui şoarece
carte în biblioteca raftului
cursă alergată şi caştigată
alergată şi pierdută ca pe-un bilet de intrare la film…
*
mi-am tăiat calea cu foarfeca
ţi-am tăiat calea cu un fel inoportun
de aruncat apă peste răceala relaţiei noastre
inexistente
o, vrei îngheţată?
*
ca să-ţi fac loc m-am dat la o parte
o parte tu o parte eu
să împărţim împărţeala
şi-am putea dacă vrei
pe apa aia aruncată de mine
să ne luăm inima-n dinţi
ca pe un biscuite
ca pe o prăjitură
în timp ce ne dăm cu patinele
(pe alegerea alunecoasă)
Publicitate
ian.3

melancolie de iarnă

Publicat pe de
Standard
pădurea-i aprinsă de-un foc mult prea leneş
ce-n curând va rămâne cenuşă
cu vatra-ngheţată în albul ei cuget
călcată-n picioare de sănii de muget
şi ţinut la distanţă de uşă
*
– rămâi conştiinţă cu suflu-ţi departe
mi-ai pus peste geamuri perdele de gheaţă
mă sperie şi zorii şi tu dimineaţă
rămâi conştiinţă afară
cum scrisul necitit rămâne în carte…-
*
s-a stins focul pădurii lăsând doar schelete
carbonizate în negru de cracă
rămasă-ntre zile ca sabia în teacă
peste tot agăţată cu albul scaiete
cenuşa se mută aici parcă toată…
dec.18

singurătăţi bătătorite

Publicat pe de
Standard
într-un tarziu s-a apucat să ningă
ningea cu ganduri albe dorinte înstelate-n dăruire
de parcă iarna toată’ntr-o privire
ne-mbrăţişa cu gandurile-i calde
*
sub strangerea ei mută şi deplină
am început să tremur ca un suflu
oricat de strălucit-ai fi lumină
prinde-ţi căldura măduvă… un cuplu
*
strivesc sub paşi un univers de stele
în galaxia unei străzi înguste
bătătorind singurătăţi prin ele
(sub paşii vieţii repezi ca o dungă)
o cale prin zăpada încă blandă
*
nu se mai vede-n urma mea nimica
de mergem împreună mană-n mană
steluţele par vii mai sclipitoare
trăiesc sub paşi şi parcă nu se strică
*
într-un tarziu a început să ningă
…departe în cupola mea de sticlă
nu auzeam a cerului gandire
bătătorită-n mii de paşi şi-n umblet
nici gerul cum troznea ca foc subţire…
dec.11

mărgele de gheaţă

Publicat pe de
Standard
scară de grăunţe
braţe de iubită
degete de floare
scriere pripită:

ca o dimineaţă venită spre seară
ca o ‘mbrăţişare grăbită fugară
ca nişte mărgele făcute din gheaţă
răsăritu’ apune orice dimineaţă
*
joacă de lumină agăţată-n ceară
joacă de cuvinte între „cand” şi  „iară”
joacă făr’ de reguli car’ s-o îngrădească
născută-ntre doruri adormită-n coastă
*
scară de iubire între aici ş’ acolo
trecere grăbită de la noi spre voi
lină liniştită
unu înspre doi…
*
ciuguleşte ziua ciocul nopţii parcă
paşii-mi duşi de valuri frunze-mi par o barcă
iau dintre clipite grăunţele-n mană
şi le-arunc la păsări negre pe sub lună
*
valuri mari de oameni mi le strang la guler
gerul ciuguleşte al căldurii fluier
urc cu scrisu’ scara treaptă după treaptă
ea mă urcă altfel fără să mă-ntrebe
nu mă menajează nici nu mă aşteaptă…
dec.5

luna decembrie

Publicat pe de
Standard
au agăţat prin aer răspunsuri la întrebarea „unde?”
la propriu dragostea-i în aer
sclipeşte ca un decor al vieţii lunare
ca o amintire a unei sărbători
fiind ea însăşi o împodobire şi-o sărbătoare
 
ştii râşniţa aia veche în care sfărmam aromele noastre
de obicei în ziua de luni
ardeam butucii tăiaţi din tăceri
şi fierbeam în lumina lor boabele lungi de cafea
ispititor de sclipitoare cu dulci-amăruile lor dureri
 
globurile mele-ţi spuneam ţi le voi agăţa
ca pe nişte iubiri colorate
de zâmbete ţi le voi agăţa şi de atingerea degetelor
şi de răsfirarea coastelor prin care pe furiş cu privirile
cu gândurile şi cu toate undele te iubeam
 
unde eşti?
ştiam că te regăsesc la radio oricând
că te-ajung cu urechea deschisă
apăsând pe decembrie cu scrisul lui şters
că-ţi voi lăsa bileţele mesaje în colţ de afiş
şi sub luna din felinar ne vom întâlni
ne vom da întâlniri ca într-un înţeles
 
au înfipt luna (decembrie) în suportul întregului an
şi-au împodobit-o cu noi… 🙂
 
miroase-a lumini şi-a steluţe
trecătorii zâmbind ne fură cu ochii
pe mine separat pe tine separat
dar mereu şi întotdeauna pe amândoi…
 
nov.28

cu gandul pe sub brad

Publicat pe de
Standard

Cum încape pe peretele timpului nemărginita bogăţie a nemeritatei Lui îndurări înrămată în bunătatea Lui faţă de noi, nu ştiu…

Viaţa-i un brad (de Crăciun) care-şi tot îngustează varfu’ pană ‘ntr-o stea;

Importat e să fii copil – acolo la bază e mulţimea cadourilor.

Printre milioanele de secunde înţepătoare plouă cu globuri şi mai găseşti învelită în tot felul de paradigme, înrămată în tot felul de umbre, ciocolată…

Înrămată în galeria aceasta e însăşi galeria, însă fără efortul de a privi în sine însăşi nu-şi prea dă seama nici măcar în preajma Crăciunului, cand găseşti peste tot reprezentări ale realităţii…

mart.17

încă mai ninge

Publicat pe de
Standard

ninge încrucişat

zăpada-i împinsă haotic spre noi

îţi arunc un ochi

tu mi arunci înapoi pe amândoi

ţi-am prins privirea-n palmă

o minune

ce se topeşte asemenea zăpezii

asemenea ciocolatei pe buze


ninge încrucişat

dincolo de balcon

se-nghesuie zăpada-ntr-un pom

zgribulit şi falnic

cu frunza breton căzută prin zgură

alungată din cer

din căldură

feb.6

noapte albă

Publicat pe de
Standard

se vede-n pleata pomilor târziul vremii prin ochii aburiţi ai cămăruţei

paralelismu-n spatele căruţei se pierde-n infinitul depărtării


e-o noapte albă ninsă cu lumină cu logodirea lunii – o mireasă

în cămăruţa minţii şi pe masă ‘şi-aşează zâmbetul de sărbătoare


îndepărtate stelele-n tavane se-aprind în creanga stâlpilor sihaştrii

iar strada univers e cu mulţi aştrii, paralelismu-ngheaţă şi dispare


în ochii aburiţi ai cămăruţei surprind  buchetul roşu de lumină

ce-n spate îl aruncă-n alba tină ştafeta nopţii către dimineaţă

ian.9

ninge

Publicat pe de
Standard

Frigul de prin ceruri a adus grămadă

zgribulită toată, spuma laptelui.

Cerul e o mamă lumii noastre lată

şi-o hrăneşte rece cu frânturi de stea

cum minţii îi trebe’ bolta înstelată.

dec.29

zăpadă (2)

Publicat pe de
Standard

Fluturi albi dansând pe muzica iernii !

dec.29

zăpadă

Publicat pe de
Standard

Prietenia dintre doi nori ce stau zgribuliţi spate-n spate !


dec.24

Merry Christmas !

Publicat pe de
Standard

Craciun Fericit !

Îmi place poza asta, nu doar pentru ca scrie pe ea „Merry Christmas !” şi se potriveste cu ocaZia, dar zici ca-i făcuta la mine acasa 🙂

Crăciunul e despre Naşterea lui Isus (in primul si in primul rand). Despre plecarea Lui din lumea lui spre a veni in lumea noastra!

„… si-L vor numi EMANUEL, care tălmăcit înseamnă „Dumnezeu este cu noi”!

El a venit ca să rămână !

Vă doresc tuturor Crăciun fericit împreună cu El !

ian.13

doliu în alb

Publicat pe de
Standard

tot fugind una dupa alta, tot fugind,  frunzele maronii cu ultima suflare-au albit…dimineaţa toate erau in albul doliu…

nov.25

Furt de capace

Publicat pe de
Standard

aa006380.jpg

Gheaţă crăpată pe fulgi Mătreaţă din nor nespălat

Încordare de aer în pungi Pocnire-n canalul drogat.

Capacul din postul de uşă Picură acum apă pe bani

Se spală pe mâini în ligheane rugina Iar gerul trozneşte prin oase, de ani.

Doar vara anină speranţe deşarte Surghiunită albeaţa roşeşte-n obraji

Pe scara’negrită coboară dibace În urma ei apa se schimbă în ace

Se leagănă trist strângându-se-n braţeŞi speră, şi cântă şi tace

Copilu-n canal.

Iar uşa’i deschisă Şi-n lume nu-i pace

Dar lumea aleargă  Zâmbind se preface

Şi tace, şi tace…

……………………..

_________________________________

Picură acum apă pe bani Iar gerul trozneşte prin oase

Capacul din pod de canal Dispărut…

Se spală pe mâini în ligheane rugina, de ani.

Mătreaţa din nori nespălaţi Crapă gheaţa pe fulgi

Pocnirea din canalul drogat E’ncordare de aer în pungi.

Coboară tiptil pe scara-negrită Cu tristeţe albeaţa roşeşte-n obraji

În urma ei apa cu capete sparte Rămâne mirată, ţepoasă

Sub nări iese abur şi gânduri spre vară Ce-anină speranţe deşarte…

 

nov.15

Ningere

Publicat pe de
Standard
 
Ninge mărunt.
Nimeni nu a încercat,
nici măcar nu i-a trecut prin gând să numere micii fulgi de nea.
Noi au fost străzile pe care am umblat astăzi
numai că noroiul de pe străzi
nici măcar nu s-a sinchisit sub paşii mei.
Nu înţeleg de ce!?
Nu cu mult timp în urmă era atâta puritate şi atâta alb
în fulgii cernuţi de nori.
Noi cu lumea noastră murdară i-am corupt.
Nenumăraţi fulgi ne-au umplut străzile de alb,
iar noi le-am oferit în schimb noroiul nostru.
Tăcere!
Nici un strigăt de protest, nici un ţipăt.
Netulburată liniştea îşi cerne norii.