Cum încape pe peretele timpului nemărginita bogăţie a nemeritatei Lui îndurări înrămată în bunătatea Lui faţă de noi, nu ştiu…
Viaţa-i un brad (de Crăciun) care-şi tot îngustează varfu’ pană ‘ntr-o stea;
Importat e să fii copil – acolo la bază e mulţimea cadourilor.
Printre milioanele de secunde înţepătoare plouă cu globuri şi mai găseşti învelită în tot felul de paradigme, înrămată în tot felul de umbre, ciocolată…
Înrămată în galeria aceasta e însăşi galeria, însă fără efortul de a privi în sine însăşi nu-şi prea dă seama nici măcar în preajma Crăciunului, cand găseşti peste tot reprezentări ale realităţii…
călătorru' 