45.766430
22.920679
Publicitate
dec.17
Să aveţi parte de un Crăciun vesel :)
Arhive pe etichete: craciun
dec.26
la hanul 9
e goală ieslea sufletului meu deşi e vremea sorocită bine se-aud mereu câteva smiorcăieli însă nu-i nicio stea printre lumine dar ce vorbesc: ce staul, care iesle? eu îmi zidesc în suflet un palat cu turnuri din mândrie şi poveste cum nimeni niciodată n-a aflat… şi-mi bate-n porţi în fiecare zi cu degete lungi şi dibace o-nlănţuire de iluzii-n agonii sau pumni de vizite rapace niciun convoi de magi nu-mi tulbură tronarea sau grabă de păstori cu noaptea-n plete nu răscolesc divinul şi cântarea cu veştile angelicelor cete în schimb e forfotă şi-aglomerare aproape-s buchisite toate cele micuţul Prunc crescut acum e mare pierdut de mine rătăcit de ele…
dec.20
de-ntrupAre
te-ai întrupat te-ai înlocuit cheia ţi-ai făcut-o deschidere răsucirea vârtej te-a(i) împodobit ţi-ai întrupat creşterea-n naştere rămânerea-n venire jumătatea de nuntă ţi-ai găsit-o în mire * te-ai descuiat doar ca să te în cui în cui i-ai dat venirea ta l-a primit mai generos decât noaptea aceea cu stea întreaga ta dăruire-a primit… te-ai descuiat doar ca să te în cui cui i s-a dat palma ta ce se ţine strânsă de degetul istoriei paşii tăi n-o lasă să se plictisească pe fecioara fecundă a zilelor noastre amintire cu legendă sub braţ ca un brad cu cadouri sub el ca o margine de şemineu încălzit de-o ramă de poză * arde o torţă în gând un gând ce mă bate în uşă un gând ca un scutec în care te-ncălzeşti trăgând cu ochiul prin gaura cheii trena lăsată în urmă de tine * te întrupezi mereu în alt trup în trup pe zi în trup pe ne zi şi nouă cum ştim ce ne spui de-nţelegem un zgomot într-o literă crescândă o voinţă-ntr-o faptă venită din cer frunză de toamnă de singurătate căzută în iarba zilelor în floare a tinereţii a ofilirii iernii altora curioşi în marginile firului colorat de-ntrupare
dec.24
n-am nici un Betleem ‘n-apropiere
puţinul aur pe care-l am nu Ţi-l dau nici tamaia nici smirna pe care nu le am am doar presupuneri si presimţiri un sentiment ascuţit ca o stea ce s-a născut covor de lumină ‘naintea Ta *
călcau copitele de cămilă urmele aşa cum degetele mele imprimă vorbe sub apăsarea lor umilul staul in care Te-ai coborat avea formă de prunc Tu te-ai înghesuit cu drag în inima lui largă şi de-atunci (aşa) ne vrei pe toţi chiar fără cămile, fără aur sau smirnă, fără călătorii lung debusolate fără hanuri pline de necunoaştere… ne doreşti un Crăciun cu Tine ca o renaştere *
hanul simţirilor e plin n-ai loc acolo motelul filosofiilor ocupat nici o cameră goală stăm pe-un moment ca pe-o movilă şi privim cand înainte cand după cu privirea rătăcitoare banală… *
atunci ne mai doreşti un pic de nebunie de-a Ta să ni se prindă privirea de coada cozilor de stea şi să ajungă acolo unde doreşti Tu printre vise ca un vis printre săbii ca o Sabie care taie manerele uşilor şi decojeşte valorile care aşează privirea la locul ei asemenea apei în albie *
n-am nici un Betleem prin apropiere am doar o inimă flămandă de paine copilăroasă şi neprimitoare neîncrezătoare nici în azi nici în maine… *
fă cumva ca pasul de stea să devină un fel de capac un fel de lumină peste inima mea mirosurile ei învechite să semene a păstori şi-a copite venite din toate colţurile lumii să Te caute şi să Te găsească pe Tine
nov.28
cu gandul pe sub brad
Cum încape pe peretele timpului nemărginita bogăţie a nemeritatei Lui îndurări înrămată în bunătatea Lui faţă de noi, nu ştiu…
Viaţa-i un brad (de Crăciun) care-şi tot îngustează varfu’ pană ‘ntr-o stea;
Importat e să fii copil – acolo la bază e mulţimea cadourilor.
Printre milioanele de secunde înţepătoare plouă cu globuri şi mai găseşti învelită în tot felul de paradigme, înrămată în tot felul de umbre, ciocolată…
Înrămată în galeria aceasta e însăşi galeria, însă fără efortul de a privi în sine însăşi nu-şi prea dă seama nici măcar în preajma Crăciunului, cand găseşti peste tot reprezentări ale realităţii…
dec.26
gândea angelic zborul
doar gândul că ai pregătit pastile, că ştii de boală şi că ştii de noi
mă face parcă să mă simt mai bine, să văd seninul zării de dincolo de ploi
senină-i noaptea parcă în nopţile istoriei, când peste geana lumii închisă de durere
se deschidea fereasta’ Mpărăţiei şi îngerii cântând vesteau mistere
„O bucurie pentru-ntreaga lume!” ascunsă într-un cântec – ce cadou!
mă-ntreb: Se bucură pământul? O mai ştie…? Copile, Tu de ce plângi? copil nou…
gândea angelic zborul cu glas tare, gândul „păsării” ce l-ai pus în noi
gândea găsirea grabnic pe cărare, gândul din stele luminând prin ploi
dec.20
paie fără grâu
mi-ar plăcea să mă mântuieşti astăzi nu mâine
trimite smurdul, salvarea, pompierii
zi un cuvânt, rosteşte un înger, un capăt prezentului astfel
începe o nouă stea şi-un nou albastru
zdrăngăne un cântec şi-o nouă eră din paiele mele reci ce ţi le fac staul
…
dec.13
din an în an
an de an îţi aduc aşteptarea cadou…
fără să ştiu cât sau de te bucură, ci doar că-ţi onorează cuvântul, promisiunea…
e un pic ciudat să-ţi urez „la mulţi ani” – da ştiu că prin pământeştile mele obiceiuri m-accepţi…
călătorru' 