de data asta e altă poveste – mereu, nesfarşit şi-ncontinuu
cu un capsator şi-un carton
nişte cifre ce n-au înţeles altul decat cerneală pe dos
în coordonatele unei priviri ce ştie unde e stanga şi dreapta
unde e sus şi unde e jos
se face că se plimbă pe străzi fără bilet
nepăsător la capsatorul rămas în vagon
s-a legat la şiret ca să se bucure de libertate
şi merge pe jos cu mijlocul de transport în comun
cu cartonul expirat în buzunar
mereu mai uzat, mereu bun
e-o poveste cu oameni prin ea presăraţi ca semne de punctuaţie
unii sunt parantezele dintre mersuri
ca staţiile de autobuz
iar alţii sunt virgule printre versuri
tăcerile cu ajutorul cărora conversa
vorbea cu el şi cu ei deopotrivă
personaj şi poveste mereu
prin el trecea timpul ca-ntr-o remiză
în care mori pas cu pas cat eşti viu
pana e scos aparatu’ din priză
pe deasupra zbor păsări spre casă
în urmă se-aude un pas cam grăbit
ce trece în urmă şi povestea o lasă
paralelă pe harta unui cerc nesfarşit
capsatorul a întalnit cartonul
l-a prins în întalnirea lui
şi ca pe-un final de poveste
l-a găurit
sept.24
călătorru' 