Arhive pe etichete: anotimp

angelus transitorius

Standard

aripa lui îmi atinge obrazul
trag perdelele-n geam
îndepărtând-o

venise schimbul trei
sau ceva se-ntâmplase
că aerul tomnatic de sub aripă
a împins toate toate frunzele
spre galben

noua santinelă e somnoros
de moale
presupun că va face de strajă
până la schimbul anului
apoi se va bucura atâta de tare
încât eu mă voi retrage în spatele geamului
– la căldură –
să-i admir bătaia din palme
să-i viscolesc cu privirea
viscolul

https://ro.pinterest.com/pin/492862752945976403/

  1. https://calatorru.wordpress.com/2011/02/26/printre-balamalele-zborului/
  2. https://calatorru.wordpress.com/2008/01/14/adiere-de-aripi/
  3. https://calatorru.wordpress.com/2010/05/17/poveste-cu-inger-gri-1-2/
  4. https://calatorru.wordpress.com/2010/05/31/ingerul-captiv/
  5. https://calatorru.wordpress.com/2010/06/02/pana-de-inger/
  6. https://calatorru.wordpress.com/2010/10/23/in-aceeasi-echipa/
  7. https://calatorru.wordpress.com/2013/02/07/e-o-poveste-cu-un-inger-rau/
  8. https://calatorru.wordpress.com/2014/10/19/how-old-am-i/
  9. https://calatorru.wordpress.com/2015/03/07/ingerul-bataie/
  10. https://calatorru.wordpress.com/2015/04/16/ajunsul-neajunsului/
Publicitate

fixarea unei frunze

Standard
la 17 zero 7 fix se iscălea ultima frunză prin aer
şi-i puteam zări dâra
de-atâta cădere
 
în miezul exact al lui octombrie
cenuşa multicoloră a verii îşi prelungea
oxigenata ei curgere
prin inima ano-timpului
 
din intersecţia culorii cu ochiul
– fix de acolo, am cotit brusc
(fără semnalizare) pe-aleea unei
poze neînrămate
 
când o întorceam – dacă o întorceam –
sub un anumit unghi (de lumină)
îi puteam vedea dâra iscălită
de ultima frunză la 17 zero 7 fix
 
în miezul gustos al lui octombrie
anul ăsta, fix anul ăsta…
exact în momentul acela
 
P1060159

trei simţiri

Standard
simţi trecerea?
ea e o punte lină
de la dezastrul unei necunoaşteri
spre lumină
simţi gândul strâns pe braţ
cu snopul floare?
e rodul anilor spre nu mai doare…
simţi frunza verii adiindu-ţi glasul?
e viitorul ce-ţi umbreşte pasul

haiku

Standard
pom de stâlp cu lună-n creştet
toamnă fă-ţi lumina
anotimpic

Cam așa trece toamna …

Standard

nu știu cine a făcut poza… wish I`d taken that 🙂

prin ochiul oglinzii

Standard

momentan în grădinile vremii

nici un anotimp nu-i prea viu

nu s-a rezemat de peretele firii

nici un autobuz trandafiriu


sunt numai frunze îmbibate în verde

numai crengi ce mustesc inegal

aplecate să citească o veste

dintr-o ruptură scursă din  ziar


prin fibrele optice rătăcește necunoscuta

planetă în salba universului mare

cu urechile umplute de- o negreală acută

muzica îmbibă anotimpu`n culoare


numai oglinda se plimbă de gratis

nedezlipită de trecutul autobuz timpuriu

retrovizoare se uită sălbatic

peste umărul anotimpului nu prea viu

ninSoare de primăvară

Standard

plouă cu aripile merilor

plouă des şi de jur împrejur

plouă

ca semn că primăvara minte

conjugare

Standard
fiecare limbă conjugă trăirea
picură toamna în frunze şi-n lacrimi
suntem un vânt şi-o lume de frunze
conjugă-ne iarna cu patimi

vara trăieşte în jug lângă soare
conjugă o rază c’o viaţă
ne picură vremea pe creştet şi moare
conjugă-ne timpul c’oxigenul din gheaţă

gramatici ne leagă în convenţii ciudate
pe care le spargem conjugându-le aparte
ne picură cartea cu vântul din logos
conjugă-ne Doamne între nume şi carte

fulguie toamna peste urme de struguri
conjugă rodirea la orice persoană
logistica vorbei şi lexicul cifrei
conjugă cu spaimă, cu teamă
 

o singură culoare

Standard

frunzele toamnei cad din sufletul întins spre cer asemenea ramurilor de copaci

frunzele trecerii

colorate în atelierul vieţii îmbrăţişează cu regăsire pământul din care au crescut

fără să fie ce au ajuns îmbrăţişează cu dor şi ură

agăţată de codiţele lor lipite de etichete

tutuşi atât de clare

atât de colorate

atât de sentimente

s-a aşezat peste frunzele ce cad din sufletul meu roua dimineţii

bruma

iarna

o singură culoare

Anotimp

Standard

Mi-au înmugurit şuruburile ruginitesb10065244p-001.jpg

De şpan

M-am împiedicat

Plictisite

Florile au depăşit mugurii

Din ochii viţeilor

Ce zburdă mai ceva ca rândunelele

Cărora le-au picurat aripile

Din pene

Pe lângă giulgiul alb al pernelor

În care au fost îngropate.

Părul poamelor verzi

Cozile le-au rupt

Măturătorilor nu le-au rămas decât rădăcinile

Pentru a mătura praful

Primăverii trecute

Ce bine că a venit o altă primăvară!

anotimp preferat

Standard

Din pomi coboară vara lihnită ca după o lungă zi de joacă cu soare.