Arhive pe etichete: alegere

paradoxism, sau… truiox? :)

Standard

Orice amânare de a alege este o alegere în sine: deci… o lipsă de amânare!

plan

Standard
aruncă-ţi ochii-n viitor ca pe-o arvună
a devenirii tale
o parte (a ta) ce deja a ajuns
ochi într-un cap de pod pe malul de acol’
ce îţi trimite privirile-napoi
să nu zici „oi vedea” ci deja văd…
 
aruncă-ţi fără teamă ochii
tocmai să nu fi orb
şi viitorul care curge acum
ţi-i va aduce sigur înapoi
umpluţi cu tot ce trebuie să ştii
umpluți de el… 
 
Publicitate

Disobedience

Standard

I don`t obey the rules of life… I disobey the rules of death!

cale tăiată

Standard
pe cale ca o rădăcină pentru paşii ce nu s-au împiedicat încă
umbră pe peretele ridicat împotriva curajului
100 de metri garduri şi salturi
*
liniştea întinsă înaintea rostirilor
cursă prinsă în cursa unui şoarece
carte în biblioteca raftului
cursă alergată şi caştigată
alergată şi pierdută ca pe-un bilet de intrare la film…
*
mi-am tăiat calea cu foarfeca
ţi-am tăiat calea cu un fel inoportun
de aruncat apă peste răceala relaţiei noastre
inexistente
o, vrei îngheţată?
*
ca să-ţi fac loc m-am dat la o parte
o parte tu o parte eu
să împărţim împărţeala
şi-am putea dacă vrei
pe apa aia aruncată de mine
să ne luăm inima-n dinţi
ca pe un biscuite
ca pe o prăjitură
în timp ce ne dăm cu patinele
(pe alegerea alunecoasă)

(în) aceeaşi echipă

Standard
Îngerul cel rău
zise către îngerul cel bun:
„Dacă mă mai contrazici
o dată ţi-o iei !”
La care zâmbind
i se răspunse:
„Nici acum încă
nu te-ai prins
că suntem în aceeaşi echipă
şi că împreună
îl zăpăcim pe om
de nu mai ştie
ce să aleagă…”
 
Apoi (întors) către
gândurile dimprejurul lui
şopti:
„Alege-mă pe mine !”

n-am încotro !

Standard

Cred c-aşa aleg, sau n-am încotro ?

Nu pot altfel decât să cred şi tremură inima-n mine la gândul că aş putea şi altfel ?!

alternativă

Standard

… ne tot mirăm de mirarea lor: perspectivei lor largi le oferim ca alternativă perspectiva noastră îngustă (inCorectă şi-adâncă)

în căutarea unui titlu…

Standard

veşnic, fără de lipsă-n Tine, Tu singur bun şi bine

te-ai îmbrăcat în timp… Tu care nu te schimbi

şi mic ai fost şi mare, cuprins în transformare

ca într-un anotimp.

simplu, fără de şcoli sau artă, prin vorbe care poartă

prin orişicare ere – viaţa

toate-ntr-o dezlegare cu pas şi mic şi mare

o şoaptă, o strigare ascunsă prin mistere

ţi-e povaţa.

ruptă din haina sfantă, o vorbă te aruncă în degete întinse

tamplar deprins cu aşchii cu cuie şi cu praştii

te-mproaşcă adevărul cu-a zeilor urgie legandu-te de moarte-n

pretinsa-ţi blasfemie.

în adevărul liber n-ai fost să stai deoparte

să ne trimiţi scrisori sau vorbe gură-n gură

o carte…

liber te-ai pricopsit cu noi şi te-am pătat

Tu ne-ai pătruns cu mersul Tău de urme

prin noroi.