mustind a culoare

ce roşii de frig  ţi-s buzele arse

ce coapte cireşe te-mbracă

te muşc ca pe-un fruct de umărul verde

te opresc ca pe-o frunză de cracă

 

privirea mi-e roşie şi gândul distanţa

ne arde de vara imensului soare

ne arde de glumă ne arde de joacă

privirea ce urc’ a plimbare

 

ce roşii de frig ţi-s buzele coapte

cu firavul trup îmbătat de garoafă

strecor mana în inima ta după cheie

s-apuc şnurul fin de idee

şi s-o las a iubire să coasă

 

e anul întreg o-mpărţeală

după ritmul exact cântărit într-o cifră

mana ta verde îmi e primăvară

iar inima ţi-e o garoafă spre seară

poem ce cuvântu-l risipă

 

ce roşii de frig sunt buzele tale

ce frig e şi-n scrisul acesta

o vânătă carte mustind a culoare

îmbracă-ţi iubito povestea

… şi las-o deschisă

 

Furt de capace

Gheaţă crăpată pe fulgi Mătreaţă din nor nespălat

Încordare de aer în pungi Pocnire-n canalul drogat.

Capacul din postul de uşă Picură acum apă pe bani

Se spală pe mâini în ligheane rugina Iar gerul trozneşte prin oase, de ani.

Doar vara anină speranţe deşarte Surghiunită albeaţa roşeşte-n obraji

Pe scara’negrită coboară dibace În urma ei apa se schimbă în ace

Se leagănă trist strângându-se-n braţeŞi speră, şi cântă şi tace

Copilu-n canal.

Iar uşa’i deschisă Şi-n lume nu-i pace

Dar lumea aleargă  Zâmbind se preface

Şi tace, şi tace…

……………………..

_________________________________

Picură acum apă pe bani Iar gerul trozneşte prin oase

Capacul din pod de canal Dispărut…

Se spală pe mâini în ligheane rugina, de ani.

Mătreaţa din nori nespălaţi Crapă gheaţa pe fulgi

Pocnirea din canalul drogat E’ncordare de aer în pungi.

Coboară tiptil pe scara-negrită Cu tristeţe albeaţa roşeşte-n obraji

În urma ei apa cu capete sparte Rămâne mirată, ţepoasă

Sub nări iese abur şi gânduri spre vară Ce-anină speranţe deşarte…