mustind a culoare

Standard
ce roşii de frig  ţi-s buzele arse
ce coapte cireşe te-mbracă
te muşc ca pe-un fruct de umărul verde
te opresc ca pe-o frunză de cracă
 
privirea mi-e roşie şi gândul distanţa
ne arde de vara imensului soare
ne arde de glumă ne arde de joacă
privirea ce urc’ a plimbare
 
ce roşii de frig ţi-s buzele coapte
cu firavul trup îmbătat de garoafă
strecor mana în inima ta după cheie
s-apuc şnurul fin de idee
şi s-o las a iubire să coasă
 
e anul întreg o-mpărţeală
după ritmul exact cântărit într-o cifră
mana ta verde îmi e primăvară
iar inima ţi-e o garoafă spre seară
poem ce cuvântu-l risipă
 
ce roşii de frig sunt buzele tale
ce frig e şi-n scrisul acesta
o vânătă carte mustind a culoare
îmbracă-ţi iubito povestea
… şi las-o deschisă
 

5 responses »

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s