mustind a culoare

ce roşii de frig  ţi-s buzele arse

ce coapte cireşe te-mbracă

te muşc ca pe-un fruct de umărul verde

te opresc ca pe-o frunză de cracă

 

privirea mi-e roşie şi gândul distanţa

ne arde de vara imensului soare

ne arde de glumă ne arde de joacă

privirea ce urc’ a plimbare

 

ce roşii de frig ţi-s buzele coapte

cu firavul trup îmbătat de garoafă

strecor mana în inima ta după cheie

s-apuc şnurul fin de idee

şi s-o las a iubire să coasă

 

e anul întreg o-mpărţeală

după ritmul exact cântărit într-o cifră

mana ta verde îmi e primăvară

iar inima ţi-e o garoafă spre seară

poem ce cuvântu-l risipă

 

ce roşii de frig sunt buzele tale

ce frig e şi-n scrisul acesta

o vânătă carte mustind a culoare

îmbracă-ţi iubito povestea

… şi las-o deschisă