Arhive pe etichete: junglă

gloanţele oarbe ale privirii

Standard
de după zâmbet zâmbesc demonii
eu al lor ei ai mei
până ce moartea ne va despărţi
crăpătura ochilor vede puţin
după caz după apropiere
degeaba tragi cu ochiul un glonte orb
până în inima universului (meu)
 – doar când plângi poţi cuprinde într-o lacrimă
tot –
 
se-ascund dup’ ascundere
înghesuiţi în tăceri
în adevărul minciunilor ca şişurile
în tecile de piele
sub muşchii-ncordaţi ai coastelor de cuşcă
de jur-împrejur inima unui zâmbet
crescută acolo ca o bălărie
ca un brusture în jungla jocului
„care pe care”
 
zâmbetul e un efort instantaneu
sub al cărui blitz e concepută poza încă
ne-developată a îngerului căzut
de pe-un zâmbet pe-un zâmbet…
 

ea e o ea

Standard
e o junglă sălbatică inima
că junglă domesticită nu este
tot caut sub umbre asflat de şosea
sau urme de roţi cu colţuri de stea
fosila strămoşilor veriga şosea
jungla mă-nghite
devorează
mă vrea să mă facă aidoma ei
una cu ea
o insulă-n luminiş de copite
 
da’ nu mă las, nu!
ce-s eu o liană? în gura ei dinte-s ce taie şi muşcă
‘mi-e mersu-n hăţişul zburător ca o muscă
ce bâzâie un refren rătăcit
acum c-ai plecat ai venit
croieşte-ţi cărări din cuvinte cu roţi
încearcă să ţii pasul cu creşterea
poţi?
 
încearcă busola încearcă-i pe toţi
copacii mă poartă de ambele torţi
mă uşă deschisă spre copii spre nepoţi
ferigă fecundă cu inimă-n ea
bătaia-i e ritmul luminii e stea
e setea de viaţă ce trupul o bea
e o ea jungla
inima e o ea
securea, tăierea, cărare-i o ea
iar eu sunt un el ce-şi doreşte
ce vrea
 

pădurea de fier

Standard
iarbă de fier mâncată de vitele slabe ca să fie tari
au mâncat pân’a fost foamete fără să se îngraşe
fiare de fier să ţină pădurea captivă până se uită izvorele-n ceruri
în oglinizile lacurilor, în ochii căprioarelor ce s-adapă…
 
nu creşte o funză
scarţaie tabla copacilor – dintr-o eroare
niciun fir de iarbă nu-i ascuţit, deşi a fost…
nu mai ascultă alinierea pomilor
nu vede nu aude
s-a culcat sub cerul înstelat de copite
 
pe-o bucată de beton a rămas scoarţa pământului întemniţat dedesubt
ruginitele balamale cresc veşnic
pe bordura unei alei din pădure o gărgăriţă confuză se odihneşte
la un concert de ramură ce scârţâie
condamnând întunericul cu un fruct ciudat ce arde