faţa zilei de mâine e spatele zilei de azi ochiul e un suflet care nu-i altceva decât faţa unei priviri ajunsă faţă-n faţă cu spatele luminos al lui Dumnezeu (şi) cu lumea colorată ce-o ţine-n cârcă întors aşa ca s-o vedem: viitorul e o înlănţuire de feţe (un dumnezeu care vine cu spatele care se-ntoarce)
Dumnezeule, de-ar avea curajul să-ţi vorbească
cu turnul babel ţi-ar traduce limba lor
parcă Te şi văd prin gaura cheii
cum Te uiţi prin vorbele lor până în inimă
ca o curiozitate-n zăvor
Ţi le-ar (s)pune în faţă pe toate
câte-s nepotrivite-n mulţumire
care-i înţeapă şi-nghionteşte cu lungi coate
de Ţi-ar găsi faţa în luciul filei
Ţi le-ar pune toate în faţă – privire cu privire
parcă Te văd cu spatele întors către ei
nu-i priveşti nici măcar peste umăr
nu-i tragi după Tine cu semnu’ntrebării
nu Te interesează faţa lor
că le ştii toate semnele de punctuaţie
ascunse-n celule, chiar şi-n exclamaţie
unde Ţi-e faţa, unde Ţi-e chipul ?
să scrie pe el tot ca pe-o foaie
trupul vorbelor lor e nisipul
spălat de veşnicele Tale valuri de ploaie
călătorru' 