faţa zilei de mâine e spatele zilei de azi ochiul e un suflet care nu-i altceva decât faţa unei priviri ajunsă faţă-n faţă cu spatele luminos al lui Dumnezeu (şi) cu lumea colorată ce-o ţine-n cârcă întors aşa ca s-o vedem: viitorul e o înlănţuire de feţe (un dumnezeu care vine cu spatele care se-ntoarce)
lumina difuză atârnă în becuri atârnă şi-un fotbal undeva pe perete pluteşte prin aer un fel de scaiete şi ochii-mi atârnă înecaţi în eşecuri * atârnă pe umerii lumii o noapte lungă şi neagră ca pleata de damă împletită şuviţă cu farmec şi teamă în marginea anului şi-a zilelor şoapte * totul atârnă de alt-atârnare în mâna mea ţin a ţinerii mână vremea e tânără cu chip de bătrână ziua atârnă-n a ei disperare * azi în privire mi se sprinjin-o umbră ce-atârnă de-o fugar-amintire pendul dintr-o parte în alta atârnă mereu dând de ştire…
Te ştiu că eşti ! Conturul Tău din vorbe adunat mi l-am imaginat de atâtea ori.
Însă nu te-am găsit, şi te-am pierdut, şi te-am uitat.
Tu nu vrei ca pe foaie să te pun, în linii sau în vorbe, intr-un chip;
ci tot mai mult
ieri doar un pic, şi azi un pic, şi mâine tot mai mult
în mine trupul Tău să îl adun, eu însumi să-ţi fiu chip !
Acuma înţeleg de ce te-ascunzi!
şi partea ce-mi rămâne mie e a-ncerca, mereu să te găsesc şi să te văd
Tu cuibarit în mine să-ţi arăţi
chipul în chipul meu, gestul în fapta mea
şi viaţa Ta să o trăim în noi.
călătorru' 