verbule, cuvântulecuibăritule pe limbăzgomotule, voceo cu miezdincolo de sunetsinusoidalule, undocuibăritule-n urecheaproape fiindvrajo – sintaxo – etichetocrescută în vrejul întortocheat al simboluluimâzgălituro…tăcutulecuibăritule-n ochistând pe spatelumino fără de soaretu, soare fără de luminăorbule şi orbireotu, întortocheatuleverbule, cuvântuleliteroformomisterule…
ce subţire şi-ntinsă e linia aceasta rămasă în urma tocirii de deget burete de umbră pre(a)lungă e pânza de carne cu nimb de portrete semnează-ţi retuşul cu colţul priviriisau lacrima stoarsă din imensa-ţi visareşlefuieşte-mi forma ce încă mă doare cu mâna ta neagră ca noaptea iubiriidoar tu şi cu mine să ştim ce înseamnă mâzgălitul fermoar ce închide secretul pentru restul privirilor eticheta de sârmă e cuiul ochiului sprijinindu-şi „portretul”ce întinsă şi lungă e linia aceasta rămasă în urma tocitului deget…
lucrurile ori curg ori nu curg…dacă nu curg, ele ori pot fi făcute să curgă, ori nu…dacă nu curg din primaînseamnă că a doua sau a treiasau unui mult alt număr îi vom zice „prima”…şi tot aşa…
faţa zilei de mâine e spatele zileide azi ochiul e un sufletcare nu-i altceva decât faţa unei priviriajunsă faţă-n faţă cu spatele luminos al lui Dumnezeu(şi) cu lumea colorată ce-o ţine-n cârcăîntors aşa ca s-o vedem:viitorul e o înlănţuire de feţe(un dumnezeu care vine cu spatelecare se-ntoarce)
călătorru' 