„Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul…
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea îtruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.
O mâna nendurată, ţinând grozava cupă,
Se coboară-mbiindu-l şi i-o ducea la gură…
Şi-o sete uriaşă stă sufletul să-i rupă…
Dar nu voia s-atingă infama băutură.
În apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă…
Dar fălcile-nclestându-şi, cu ultima putere
Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă!
Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii,
Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă…
Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii
Şi uliii de seară dau roate dupa pradă.”
De dragul (re)citirii – de Vasile Voiculescu
călătorru' 
Multumesc Ana! Paste fericit si tie 🙂 iubirea e buna in cantitate cat mai mare. sunt iubit, si e mare lucru, vreau, imi doresc sa stiu si sa invat tot mai mult sa iubesc la randu/mi
Isabelle,
chiar am nevoie de ceva sanatate in plus. nu stiu cum am reusit sa culeg un nas mucos, ceva frisoane si sa fiu asa, cam bleg (la propriu :P)
Paste bucuros si tie! si luminos, da sa nu dormi cu lumina aprinsa. poti zambi in somn daca vrei 🙂
Bucurati/va! a zis ingerul femeilor