minele bogăţiei

e fascinant-a lumii bogăţie ce nu-i argint, smarald, mărgăritare

ci-o crăpătură de izvor în suflet prin care lumea-ntreagă creşte mare

 

e ca o poartă, o deschizătură sau ca o gură pentru vorba spusă

e o perdea cu transparenţă dusă ce-atârnă de pe culmi, mereu atârnă…

 

e fascinant-a lumii avuţie ce dinlăuntru-afară se tot scurge

prin irisuri de ochi ca printr-o gară oprită lângă bănci ca ziua-n seară

ca ochiul ce prin lacrimi se răsfrânge

 

dar lumea n-ar ochi ascuns în sine şi nici oglinzi în care să se-adune

cuvintele nu-s guri să poată spune de aparţin cuiva sau sunt străine

 

şi totuşi e atâta bogăţie exact cât intră în măsurătoare

pricep acum de ce lipsa mă doare şi nu vorbesc atunci când tac din gură

… e-un fel de lipsă-n orice crăpătură

Publicitate