şi chipu-şi întoarce şi faţa la fel gelos pe iubirile mele e El iubirea-i furtună şi ploaie şi vânt ce-o toarnă-n aridul setosul pământ o tună-n urechi uneori alteori o fulgeră–n gând…ca pe-un pom mă străbat îndurările Lui şi vânturi dar mă foşnesc mă frământă cu ploaia până-n rădăcini şi m-aplec să rodesc, m-aplec să mă-nchin cu ceru-mi sărută tâmpla de dor de-atâta lumină pe loc mă-nsenin(şi) inima-n mine ştie şi ea că-i gelos când o dau altcuiva mă iubeşte cum nimeni nicicând niciodat’ n-a iubit pe pământ, n-a trăit, n-a visat şi mi-o spune cu-vântul în ureche şi ochitiptil câteodată, câteodat’ apăsatmă iubeşte cu tunet mă iubeşte cu foc mă învăluie-n aer mă lumină-n noroc mă aşteaptă-n tăcere mă cheamă tiptil mă iartă cu ploaia dar mereu dar subtil…
Corect, așa cred și eu! 😉
Dar eu simt mai mult și nu despic firu’-n patru cum nu desfac nici poezia ta, vers cu vers. Nu fac analiză pe text și nici analiză sintactico-morfologică:))
Așadar…„mă iartă cu ploaia”, că nuș să-ți zic de ce mi-a plăcut! Na!
ha ha 🙂 u r funny…era sa scriu „esti plouata”…da` iese alta poezie…si cand desfaci prea mult firul..strici firul..pe urma vrei fir si fir nu mai e…ghinion!
călătorru' 
Tare frumoasă e poezia asta!!!
d c zici asa? … ce are mai frumos decat altele?
Așa zic:) Nu știu dacă are ceva mai frumos ca altele…eu nu decantez așa. Probabil mi-a atins mie ceva, un nu-știu-ce.
„the limits of u r language mean the limits of u r world” 🙂
Corect, așa cred și eu! 😉
Dar eu simt mai mult și nu despic firu’-n patru cum nu desfac nici poezia ta, vers cu vers. Nu fac analiză pe text și nici analiză sintactico-morfologică:))
Așadar…„mă iartă cu ploaia”, că nuș să-ți zic de ce mi-a plăcut! Na!
ha ha 🙂 u r funny…era sa scriu „esti plouata”…da` iese alta poezie…si cand desfaci prea mult firul..strici firul..pe urma vrei fir si fir nu mai e…ghinion!